Page 9 - 1905-9
P. 9

Nrul 9, 1905               LUCEAFĂRUL                         193

       considerată mal întîi. Dacă ea a făcut puţin   limba  permană  (d.  e.  Die  Răuber,  la  1867,  fie
       pentru Schiller ce era să facă revistele ce au trăit   în  alte  limbi,  d.  e.  Maria  Stuart  cu  Adelaida
       mult mai puţin? A  l b i n a   C a r p a ţ i l o r p u    Ristori  în  1871).  Motivele  schilleriane  se  po­
       blică Dorul din pana lui L A  I .   L ă p ă d a t ;    pularizau  astfel  tot  mai  mult.  Traducerea  lui
       iată-i sftrş tul :*                Mihailcscu  reapare  şi  la  1878  (d.  c.  în  Iaşi  la
                                          20  Oct.)  şi  este  iarăşi  primită  bine.  Astfel  pela
             Indoelî să nu te-apuce,      1880  Schiller  intrase  atît  de  mult  în  preocu­
             Dacă zeii nu stau buni;      pările  literaţilor,  îneît  vorbindu-se  despre  tea­
             O minune te va duce          tru,  chiar  franţuzofilul  L i t e r a t o r   (I,  p.  476)
             In cea ţară de minuni.')     cerea se dea in teatru Schiller şi Goethe 1
                                            Cei  care  esprimasere  dorinţa  de  a  v  dea  pe
       Nepotul  ca  uuchiu  apăruse  de  mult  în  litera­  S  hiller  n’au  aşteptat  mult  şi  l-au  văzut  într’o
       tura  noastră;  îl  tradusese,  după  Picard,  D.   fo  mă  deamnâ  de  el  şi  tradus,  nu  după  Dumas,
       Moşoi,  la  1846.  Schiller  la  prelucrat.  In  Al­  ci  din  original:  «Jununea»  se  mutase  la  Bu­
       bina  Carpaţilor  il  tradusese  după  Schiller,  d.   cureşti  şi  d.  lacob  Negruzzi  îşi  da  toate  si­
       N.  P e t r a - P e t r ' e s c u   (1879),  care-1  publică   linţele, ca Schiller să fie jucat.
       şi în volum.
         A  treia  revistă,  de  care  trebue  să  amintesc,   Luna  Octomvrie  1885  ne  dete  la  12  Oct.  pe
        este  T r a n s i l v a n i a   lui  G.  Bariţ.  Aici  în-   Fecioara  dela  Orleans,  iar  la  29  Oct.  Intrigă  şi
                                          umor  (a  easta  în  traducerea  Iui  Manolescu,  ac­
        grija  I.  G.  B  a r i ţ   de  cultul  lui  Schiller,  care-i   torul).  «Fecioara  dela  Orleans»  s’a  dat  a  doua
        era  «cel  mai  simpatic  şi  cel  mai  ideal»  poet.   oară  la  13  Oct.  şi  la  15  Oct.  a  3  a  oară.  Fe­
        Bariţ  traduse  în  proză  scene  din  Don  Carlos,   cioara  fusese  actriţa  Romanescu.  Rapoartele
        poate şi altceva, de ce nu-mi aduc aminte.  a  upra  efectului  produs  diferă  foarte  mult,  unele
         Pe  lingă  Bucovinenii  amintiţi  ca  colaboratori   vorbesc  desp:e  o  primire  bună;  altele  au  zis,
        ai  Familiei,  ar  fi  o  nedreptate  să  uit  pe  C.   că  Schiller  au  fost  «sfâşiat»  de  actori;  pe  aceş­
        M o r a r i u, care scria la A  m  i c u l   F a m  i l i e i ,    tia  nu-î  cred,  deoarece  ei,  actorii  erau  Aristiţa
        unde  publică  mai  multe  traducea  d.  e.  Spe­  Romanescu,  Manolescu,  Nottara,  Ana  Mano­
        ranţa  (1890).  Contele  de  Habsburg,  tradus  de   lescu  şi  aceşti  actori  nu  obicinuiau  a  sfâşia,
        V.  B  u m  b a c   în  metru  original  să  publică  în   l-or  fi  sfâşiat  actorii  mai  mici.  Un  raport  scurt;
        Aurora română (1882).             o  notiţă  care  merită  să  fie  pomenită  cu  numele
         Toţi  traducătorii  aceştia  reprezintă  o  activi­
        tate  măruntă  şi  difuză,  neconcentrată,  fără  efect   este  alui  Fra  B  a r b a r o   (Barbu  Delavrancea)
                                          dela  Epoca,  care  publică  la  17  Dec.  o  c  onicâ
        remarcabil.  Ei  sînt  însă  dovezi,  că  lumea  noa­  teatrală.  Delavrancea  constată,  că  Fecioara  a
        stră  s’a  ocupat  în  mod  constant  cu  marele   făcut  fiasco,  «numai  din  cauză  că  erau  roluri
        poet.                             însemnate  m  u l t e   şi  cel  de  căpetenie  trebuia
          Iubirea  aceasta  pentru  Schiller  se  găseşte  şi   jucat de o femeie».
        în  generaţia,  care  scrie  acum  M  a r i a   C u n ţ a n    D.  Negruzzi  nu  s’a  descurajat:  la  1887  se
        a  tradus  Resignarea,  Şt.  O.  1  o  s  i  f  Statua  dela   dă  Don  Carlos.  împrejurul  acestei  reprezenta­
        Sais;  amindouă  apărură  în  F a m  i l i a .   Sînt   ţii  s’a  făcut  mult  zgomot.  Ea  a  impus  d.  e.  lite­
        şi  alţi  traducători,  pe  cari  îi  las  deocamdată   raţilor  dela  micile  reviste,  ce  apar  mereu  în
        neamintiţî.
                                          Bucureşti.  Criticul  Sphinx  (D.  Racoviţă)  dela
         O  epocă  nouă  de  înălţare  a  cultului  lui   «România  literară»,  ne  spune,  că  Manolescu
        Schiller  se  iniţiază  dela  Bucureşti:  este  vorba   dorea  să  se  readucă  pe  scenă  pe  „Don  Carlos“,
        de înălţarea lui pe scena teatrului naţional.  dar,  după  Splrnx,  el  nu  trebuia  readus,  teatrul
          Dela  1860  pînă  la  1866  nu  ştiu  să  se  fi   lui  Shiller  trebuind  să  f  e  «sigilat  şi  lăsat  în
        dat  vre-o  poezie  de  Schiller;  deci  nu  pot  zice   Rafturi  sub  pulberea  uitării».  Şi  Sphinx  gîndea
        că  nu  s’a  dat.  La  1866  se  dete  din  nou  In­  în  adevăr,  precum  se  zice  ?  Se  poate.  D.  D.
        trigă  şi  amor,  în  traducerea  mai  veche  a  lui   Racoviţă  era  in  tot  cazul  convins,  sincer.  Ace­
        S.  Mihalescu:  actorii  erau  Pascaly,  Matilda   leaşi  ciudate  judecăţi  le-a  repeţit  el  şi  în  «Re­
        Pascaly,  Maria  Flehtenmacher,  Gestianu,  Vlă-   vista  nouă»  a  dluî  B.  P.  Hajdeu,  1888,  p.  78,
        dicescu,  dl  şi  dna  Mihailean,  Bălănescu  ;  efectul   unde  a  zis,  că  Don  Carlos,  «afară  de  punerea
        fu  foarte  mare;  se  vorbea  de  «sublim»;  piesa   în  lumină  a  cdorva  arfişt’,  nu  văz  din  ce  alt
        s’a  repeţit.  Alăturea  cu  aceste  reprezentări   punct  de  privire  sar  fi  jucat  pe  scena  noastră!»
        mergeau  din  cînd  în  cînd  şi  cele  străine,  fie   La  «Epoca»,  cronica  teatrală  era  scrisă  de  D.
        numai  cu  subiecte  din  Schiller  (d.  e.  Luisa   R  ( a d u )   R  ( o s e t t i ) ,   care  face  cîteva  obser­
        Miller de Verdi, 1856), fie Schiller însuşi în  vări  fugitive,  mărturisind  «spre  marea  sa  ruşine»
                                           că  nu  cunoaşte  de  loc  tragedia  lui  Schiller,
         !)  Ca  multe  alte  poezii  scrise  de  Lăpădat,  se  repro­  deşi  o  traduse  ruda  sa  D.  I.  Negruzzi.  I n a . e -
        duse şi Dorul în gazetele din Ţară.  laşî an, (1887) ş'afl dat şi Hoţii (17 Martie);
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14