Page 12 - 1905-10

Nul 10, 1905 LUCEAFĂRUL 217

1

Someşul. Strada principală şi Bisericile.

să fie capabil a simţi mal adine decît de nostru şi ne desarmează ochiul deprins să ca­
obiceiu. a-şi asocia idei de abstracţiuni, trebue ute culori strălucite. In schimb însă luna «creşte
să-l pregăteşti cu mijloace artistice extraordi­ fără veste» şi ne predispune să primim cu
nare. dragoste parfumul cald şi dulce al fioarel, care
Şi Anghel e acest artist. îmi pare rău, că se ascunde. Toate aceste cetitorul nu e obici­
spaţiul nu-mî permite să vorbesc despre mă- nuit să le observe, nu-1 impoartă cîte nopţi de
estria versurilor sale, aşa cum aş dori. Faptul nedurmire s'au dat pentru desăvirşirea asta de
însă în sine că ii reuşeşte să ne încătuşeze formă, cită căutare a premers unei rime fericite
atenţiunea asupra unor flori într’un poem de şi nouă (ce frumos rimează razimi cu azimi
douăzeci de cîntece, în care nu ne aţiţâ inte­ în poezia «Dragoste» 1), care azi, cînd forma
resul prin nici o povestire, în care fantazieî poeziei române a ajuns la o aşa perfecţie, în­
noastre nu i se dă nici un rol, ne arată că ceată de a fi numai o cerinţă şi e o calitate.
avem de a face cu un artist mare, care poate Ceea ce pricepe însă ori cine e, că poemul
să deslege problema grea de a ne impresiona In grădină însemnează un eveniment în lite­
prin descrieri şi de a ne descrie impresii. Spre ratura română, în care aduce o notă nouă.
acest scop el ne introduce în grădina sa «cînd Anghel a fugit de zgomotul lumii în umbra
te urmează pretutindeni un miros vag de fructe liniştită a unul boschet, nu pentru că lumea
coapte» caşi cînd florile s’au înveşmîntat în nu-1 interesează. De cîte ori nu ne arată re­
straile de primăvară, cînd supt căldura soarelui flexiile sale, cit de bine a văzut oamenii şi cît
de ameaz crinul întristat «îşi frînge trupul svelt de adine le cunoaşte sufletele I A fugit însă
în două» caşi cînd ploaia a înviorat florile de pulsaţia vieţii zbuciumate, pentru că a ocolit
încingîndu-le în luptă, ziua, cînd florile rîd în Impresiile prea puternice, pentru că coardele
grămadă «de pare că ar fi căzut pe straturi firel lui sînt atît de întinse, de sînt capabile
un stol de fluturi de argint» şi noaptea cînd să vibreze şi în faţa unor impresii de natură
«nu mal cunoşti de-s flori de umbră sau intimă, lină. Şi noi ascultăm aiuriţi melodiile
dacă-s flori adevărate». Şi totdeauna găsim lu­ aceste nouă şi spunem cîntăreţulul măiestru:
cruri nouă de admirat în grădina lui. Nevoind «Mal cîntă!»
să mal citez altă poezie, rog pe cetitori să re-
cetească Măgheraniî şi să observe cît de mi­ Dl Kimon Loghi, a cărui nume se leagă azi
nunat ştie poetul să introducă pe nisimţite de apariţia volumelor celor mal de samă de
floarea aceasta în cadrul in care i se accentu­ versuri româneşti, a ştiut să înfrumseţeze acest
ează valoarea. EI, care ziua «nu poate ademeni volum elegant tipărit cu nişte vignete de toată
o fată», ÎI trebue cadrul nopţii şi noi nici nu frumuseţea, tinute în ton decorativ, din cari
simţim cum poetul încetul cu încetul întunecă sîntem fericiţi că putem reproduce Ia acest
peisajul, face ca să «moară formele» în jurul loc cîteva. Dr. s. p.