Page 11 - 1905-11
P. 11

Niul 11, 1905 ____________  LUCEAFĂRUL                       231

                      III. Aceluiaş. 1       român 1   există,  autorul  trebue  să  fie  şi  el  pe
                                             undeva.  He,  unchiaşule  dragă,  şi  Iliada  există,
                             Paris, 11 Sept. 1849.  dar  cîte  îndoell  nu  sînt  şi  azi  asupra  lui  Ho-
            Iubite  Ghica,  bunul  meu  unchiaş,  am  primit   mer!
          răspunsul  tău  la  scrisoarea  mea  din  Arles  şi   In  sfîrşit  luminează-mă,  sfătueşte-mă  fiindcă
          neapărat  m’am  simţit  cuprins  de  bucurie  la   aşi  fi  în  stare  să  fac  o  nenorocire  dacă  nu  mă
          gîndul,  că  voi  petrece  iarna  cu  tine,  la  Paris.   încredinţez despre persoana reală a lui Aristia.
          Acum,  cînd  viteaza  Ungarie  a  fost  biruită,  gra­
          ţie  trădărel  unora  şi  altora,  acum  cînd  şi  nă­  Acum  Parisul  e  trist,  trist  ca  o  pungă  goală»
          dejdea  noastră  a  perit  odată  cu  această  cădere   trist  ca  propria  mea  pungă,  vai!  Nu  mă  dis­
          ce  mai  rămîne  de  făcut?  N’aî  lucrat  atît,  cît   trez  de  loc,  dar  în  schimb  mă  plictisesc  cît
          poate  să  lucreze  un  om  ?  n’ai  încercat  toate   vrei (A vingt francs par tete). Aşadar, vino cit mai
           mijloacele  pentru  a  ajunge  la  un  rezultat  folo­  curînd  la  Paris,  moşule.  Noi  amîndol  ştim  aşa
          sitor  cauzei  noastre  ?  ei  bine,  împrejurările  se   de bine să ne batem joc de u r î t !
          arată  mai  puternice  decît  voinţa  noastră,  trebue
           să  ne  supunem  împrejurărilor  deocamdată,  ră-   La revedere deci, V. A.
           mînînd  să  ne  vie  şi  rîndul  nostru  mai  tîrziQ.   Te  rog  să  areţî  amiciile  mele  Dnel  Ghica.
           Dumnezeu  e  mare  şi  mai  la  urmă  tot  dreptatea   Frate-meu  te  strînge  cu  dragoste  pe  vesta  lui.
          va  fi  profetul  lui,  atunci  ne  vom  face  cei  mai   Stau  Rue  Neuve  Urbienne,  38-bis,  Paris,  D£-
          fanatici  sclavi  ai  lui  şi  vom  relua  munca  de   part.  de  la  Seine,  France!  Dacă  vrei  să  între­
           abia  începută,  dar  pentru  un  moment  —  te   buinţezi  numerile  din  «Le  Temps»,care  sosesc
           sfătuesc  prieteneşte  să  te  retragi,  să-ţi  vezi  de   la  Constantinopol  la  fiecare  10  zile,  trimite  si
           sănătate  şi  să-ţi  pregăteşti  forţele  pentru  lup­  le caute la poştă.
           tele apropiate.
            Dela  venirea  mea  în  Paris  n’am  făcut  nimic,
           n’am  scris  nimic,  din  cauză  că  sînt  grozav  de   IV. Lui AL Hurmuzachi. 2
           desgustat  de  politica  negustorească  a  Franţei.
           Interesul  bănesc  stăpîneşte  cele  mai  multe  su­  lassi, 14 Mart. 1865.
           flete,  aşa  incit  Bursa  se  urcă  pe  măsură  ce   Iubite Alecu,
           chestiunea  libertăţilor  europene  scade.  E  o  ade­  îmi  pare  foarte  bine  că  ai  remas  mulţemit  de
           vărată  cumpănă,  minuită  de  două  mobile  in­  cetirea  Sgîrcitului  risipitor  şi  de  Gramatica  mea. 2
           fame  :  egoizmul  şi  orbirea  patimilor.  Voi  cerca   Nu  am  avut  niciodată  pretenţie  de  a  fi  un  gra­
           să  mă  folosesc  de  memoriul  ce  mi-ai  trimis,   matic  desevârşit  şi  dacă  m’am  apucat  de  o
           pentru  a  extrage  din  el  cîteva  articole;  totuşi   asemine  lucrare  grea,  am  făcut-o  pentru  a
           nu  iau  nici  un  angajament.  Simt  că-mi  va  veni   înlesni  străinilor  studiul  limbeî  noastre.  Am
           iarăşi  cerneala  în  vîrful  penei,  cînd  vei  fi  tu   adoptat  deci  sistemul  de  ortografie  cel  mal
           lîngă  mine;  deocamdată  însă  călămarea  e  goală.   simplu,  pentru  că  m’am  gândit  şi  la  poporul
           Am  revăzut  pe  cea  mai  mare  parte  dintre  com­  nostru,  carele  nefiind  poliglot  nu  ar  putea  nici
           patrioţii  noştri,  şi  asta  dintr’o  cauză  foarte  bine-   odată  ajunge  a-şi  serie  limba  curat,  după  orto­
           cuvintată:  că-i  întilneşti  totdeauna  şi  pretutin­  grafiile  încâlcite  şi  prea  învăţate  din  Ardeal.  De
           deni.  Numai  unul,  acela,  pe  care  aşi  fi  mai   vreme  ce  voim  a  respândi  luminile  în  popor,
           curios  să-l  văd,  îmi  scapă  ca  o  nălucă.  E  vorba   trebue  să-i  înlesnim  învăţătura,  iar  nu  să-l
           de  Aristia!  îl  strig  pela  toate  ecourile  şi  eco-   spăriem  cu  sistemuri  de  etimologie,  mai  cu
           urile-mî  răspund  :  nu-i! 2   Ce  trebue  să  cred   seamă  că  etimologomania  este  una  din  boalele
           de  înverşunarea  asta  a  soartei,  împotriva  rea-   care  ameţesc  mai  reu  mintea  omului.  Am  cu­
           lizăreî celei mai scumpe dorinţe a mea?  noscut  la  1848  un  călugăr  din  Cernăuţi,  carele
             încep  să  cred,  că  Aristia  e  numai  o  poveste,   pretindea  că  toate  limbile  lumei  se  trăgeau  din
           că  n’a  existat  nici  odată  si  că  această  nălucă   latină,  şi  au  dovedit  chiar  că  numele  lui  Na-
           e  zemislită  numai  de  imaginaţia  popoarelor.  O   buchodonosor  e  latin  curat!  Ţi-aşi  fi  trimis  de
           să-mi  răspunzi  poate,  că  de  vreme  ce  Prinţul  mult  portretul  meu  dacă  l-aş  fi  primit  dela
                                              Paris.  Am  scris  fratelui  meu  ca  să  caute  în
            1  Ms. 803 traducere,             una  din  lăţjile  ce  am  lăsat  acolo  şi  să-mi  expe-
            8   C.  C.  Aristia,  poet,  profesor  (1800—1880).  A  tra­  duiască  prin  postă  vre-o  câteva  exemplare  de
           dus:  «Paralela  sau  vieţile  bărbaţilor  iluştrii,  de  Plu-   un  portret  destul  de  bun,  însă  pân’  acum  nu
           tarch, «Iliada», «Saul»  de Alfieri, «Biblia sacră», «Psalmi»   am  primit  nimica.  Sper  cu  toate  aceste  că  în
           etc.  Printre  operile  originale  are  scrieri  în  versuri:   curând voiu pute să-ţi împlinesc dorinţa. Acum
           tPrinţul  român,  stanţe  epice  închinate  Românilor».  Bu­
           cureşti  1843.  In  «Propăşirea»  p.  180,  Alecsandri  face   1   Manuscrisul în proprietatea D-luI D. Onciul.
           o critică batjocoritoare acestei scrieri.  2   Granimaire de la langue roumaine, Paris, 1863.
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16