Page 17 - 1905-11

Niul 11, 1905 LUCEAFĂRUL 237

gheridon, se retrase la o parte şi scrise urmă­ Ce-I trimis din depărtare
toarea poezie : Să-ţî aduc’o sărutare
Dela bietul călător?
Auzit-al, frate, de un plai frumos,
Care ’n văl răsună de clntărl iubite? EI îl sună şi poezia «Iahtul», iar în «O
Unde se ’mpreună ceriul luminos noapte în Alhambra» din acelaşi ciclu de poezii
Cu albastrul mărel cef nemărginite ? dela 1853, e pomenită cu numele în strofele
Acolo mi-e locul, acolo mă vreă, dela sfirşit, pe cari Alecsandri le-a suprimat,
Pe-ale tale braţe, du-mă, dragul med. cînd şi-a retipărit poeziile în operele complete:
Alexis V., e de prisos s’o mai constatăm, Numai tu, o M(ărgărită)
era amorezat de Mărgărita, pentru care scrisese Mult iubită,
acest cîntec ... Prin un dulce sărutat
Decît aici biograful se ’ncurcă. Mi-al aduce o ’ncîntare
Am văzut, că intrarea lui Alexis V. în Mol­ Şi mal mare
dova s’a întîmplat după terminarea studiilor în Decît ceea ce-am gustat.
străinătate, deci în toamna anului 1839. Şi to­
tuşi «Cîntecul Mărgăritei» a fost scris abia la Lîngă Sieia-Nevada
1853. La Grenada,
Se încurcă însă şi Alecsandri, care sare 10 ani In Alhambra, pînă ’n zori
întregi şi face ca povestirea să continue în iarna In acele nopţi senine
Cînd Ia tine
anului 1850, deşi în acţiune e vorba numai de Am visat de-atîtea ori.
un interval de patru luni.
După doi ani, la 1855, Alecsandri n’a uitat
După patru luni adecă, Alexis V. întîlneşte
pe Mărgărita în Iaşi, la o serbare; dar acum încă numele el. In «România literară» din acel
an se află o poezie «Mărgărita», căreia mal tîr-
nu mai era încîntătoarea pianistă din Mihailenl, ziQ i-a dat titlul: «Un vis de poet», — o schim­
ci soţia dlui M. — Se măritase.
bare de titlu foarte potrivită, deoarece la «vis» şi
Urmează cîteva pagini de sentimentalizm. la «scumpă nălucire», pare a se fi redus totul:
Flori, lacrimi, scrisori înfocate, pribegirl în lume
şi pe la mănăstiri, o singură revedere, o sin­ Poetul visase, cum visez poeţii
gură sărutare, apoi rămas bun şi uitarea cu al Flori de altă lume pe cărarea vieţii.
el zăbranic.
Iată acum în ce chip se prezintă biografului
Naşte acum întrebarea: ce legătură are po­ problema Mărgăritei, judecind după datele con­
vestirea asta şi numele Mărgărita cu poetul fuze din nuvelă şi după faptul cert, că la 1853
nostru ? Ceea ce putem stabili este, că o Măr­ poetul în adevăr a făcut o lungă călătorie pe
gărită a adus oare care vrajă şi tulburare mare pentru a uita un nume ce-I devenise drag. 1
în via|a poetului. Numele ei sună discret Că Mărgărita din Mihăilenî, pe care o cu-
şi din cuvîntul «Mărgăritarele». Afară de «Cîn­ noscu la întîia sa întoarcere din Paris, în toamna
tecul Mărgăritei» îl mal închină şi acel desnă- anului 1839, să fie identică cu cea visată în
dăjduit «Adio, ah, nici odată . ..» strigătul «su­ Alhambra la 1853, nu ni se pare verosimil,
prem şi dureros al unei inimi», — cum zice cu atît mal mult, că în intervalul acesta de 14 ani
Alecsandri în nuvela sa. Cătră ea se îndreaptă cade şi epizodul dela Mănjina, care a dat naş­
din depărtare, cînd la 1853 trece prin canalul tere «Steluţei». E mal mult ca sigur, că e vorba
Gibraltar întreblnd-o: de două persoane deosebite, de-o MÎărgărită nu­
mită şi Eliza, cunoscută în treacăt, pela 1839, şi
Ce gîndeştl, o Mărgărită Mărgărită adevărată, de care s’a inspirat. 2 Cea
Cînd de visuri eşti răpită dintîl poate fi şi imaginară, pentru a transpune
Intr’al nopţii miez senin, o acţiune mal recentă într’un timp mal înde­
Cînd din luna zimbitoare părtat, pe cînd a doua e o Mărgărită istorică.
Vine-o rază călătoare Cine a fost ea, se va stabili, poate, mal tîrzifl.
De se joacă pe-al tăfi sin ?
1 Pe-o nepoată aiul Alecsandri o chiamă tot Măr­
Nu crezi tu, o Mărgărită, gărita. Să fie vre-o legătură?
C’acea rază fericită 2 Dl Pătraşcu (în lucrarea sa Vasile Alecsandri p.
Este gingaşul mefl dor, 73) aminteşte de o Mărie C.