Page 18 - 1905-11
P. 18
238 _________________ ___________ _________LUCEAFĂRUL_______________ Nrul 11, 1905
0 PADINĂ INEDITĂ.
Domnului loan Ohica.
Amintiri din 1855. 1
In cumplitele catastrofe dela Sedan şi dela de un amic al meu, Baligot de Beynes, 1 care
Metz, doi oameni nenorociţi, Mareşalul Bazaine atit în ziarele din Paris, cit şi in Presa de
şi generalul Wimpfen au avut trista misie de a Orient redactată de el în Constantinopol, au
subsemna cu numele lor cele mai colorate ca susţinut cu multă căldură interesele României.
pitulări din istoria militară a lumeî. Aceşti Deşi iarna se apropie cu cortegiul ei de
doi capi de oaste dintre cari unul, Mareşalul furtuni pe Marea neagră, ne suim veseli amîn-
Bazaine, implicat într’un proces celebru, a fost dol pe vaporul ce merge la Kamiez, zicînd
condamnat la degradare şi la închisoare pe adio lui Negri, lui D. Rallet şi ţie şi la mulţi
viaţă, am avut ocaziune a-î cunoaşte la Crim oficeri francezi din tabăra dela Marlac, cari
în nişte împrejurări ce-mi place a-ml reaminti, au venit să ne vadă plecînd. Unul din ei, lo
căci ele se rapoartă la un timp de glorie pentru cotenentul Laurent, 2 ce a luat o parte activă
Franţa, un timp de mari evenimente politice, la asediul Sevastopolului în porturile cele mai
cari au contribuit mult la regenerarea patriei primejdioase şi acum comandă vaporul Amba
noastre. 2 sadei francese din Constantinopol, mi-au dat
Iată, amice, notele ce găsesc în jurnalul scrisori pentru generalul Wimpfen, pentru colo
meu de călătorie. Ţi le trimit în toată simpli nelul de Vernon, mare prevot al armatei de
citatea lor, astfel cum ele au fost scrise supt Orient şi pentru mai mulţi alţi generali, amici
impresiile diverse a primblărei mele printre ai Iui. Doamna Bazaine, aflătoare acum la
ruinele oraşului Sevastopol şi pe ţărmurile Pera, m’a însărcinat cu un pachet pentru băr
Crîmului în anul 1855. batul ei, comandantul actual al oraşului Se
25 Novembre Pe marea neagră: Gigantica vastopol.
espediţie a puterilor dela Apus în contra colo Astfel, as’guraţi de a găsi înlesniri şi pro
sului dela Nord şi faptele săvîrşite în timpul tecţie la nevoie pe ţărmurele Crîmului, ne lă
de cîteva luni pe marginele imperiului rusesc săm cu nepăsare pe seama generoasei Prove-
au atras ochii lumeî întregi asupra Crîmului, dinţî, care se îngrijeşte de soartea călătorilor,
pe cum odinioară Palestina deşteptase avîntul şi luind Bosforul de-a lungul ca pintre minu
războinic al creştinătăţii. Numele oraşului Se nile unei feerii, trecem pe lîngâ Fanaraki şi
vastopol aii dobîndit acelaş răsunet ca şi Ie intrăm în Marea Neagră, căreia vaporul nostru
rusalimul, căci neamurile cari au mers în secolii se închină respectuos.
trecuţi ca să-şi verse s'ngele pentru apărarea Această închinare însă, provenită pe ne
sfintulul mormint, au întreprins în zilele noastre aşteptate din undularea apei, ne face să perdem
o nouă cruciadă p.ntru apărarea civilizaţiei şi echilibrul şi naşte mal multe incidente tragi
acum ele tabără supt zidurile Sevastopolului. comice.
Crîmul a devenit astăzi Colţul de pămînt Unul dintre pasageri, negustor de boi, gros
cel mai important, fiindcă pe ţărmurele lui şi gras cît un buhai, urmînd mişcarea corăbiei,
se desbate chestia Orientului. El este mai cu Juliul, găseşte de cuviinţă a esecuta un rostogol
seamă pentru noi, Românii, locul sacru unde prelungit întocmai ca o balenă ce s’ar duce
se plăsmueşte viitorul ţărilor noastre. de-a dura pe o costişă. Altul, mai sprinten,
Supt îndemnul acestei gindiri şi cuprins de surprins de o nouă mişcare a vaporului, tan
o neînvinsă curiozitate, m’am decis a întreprinde gajul, purcede la galop, fără voia Iui, dela o
un pelerinagiu la vechia Taurida, întovărăşit margine pînă la ceealaltă a podului şi nu se
poate opn decît acăţîndu-se cu desperare de
1 Ms. Acad. Rom. Nr. 2254 p. 38. La p. 25 aceeaş, gîtul unui Turc mahmur, pe care îl răstoarnă
cu titlul «Suvenire din 1855». — Data compuneiel ne împreună cu dinsul. Tot atunci o vivandieră
fixată. In tot cazul anterioară scrisorii din Decembre cochetă deşi cam stătută, se prevale pe spi
1883 (Vezi Scrisori ale lui I. Gliica cătră V. Alexandri,
Ed. 1884 p. 111.) unde atinge aceleaşi întîmplărî din nare de pe scaunul ce gemea supt graţiile ei
anul 1855.—Poate n’a fost scrisă supt impresia imediată şi arată soarelui înflăcărat o păreche de calţa-
a călătoriei. vete stacojii, care poartă în litere de aur de
* Aceeaş părere, cam esageiată, o desvoaltă în o viza heraldică: Honni soit qui mal y pense.
scrisoare din Constantinopol (15 Decembre 1855) adre In vremea aceasta căpitanul, suit pe pase-
sată lui Kogălniceanu: «Pentru noi Românii un ase
menea voiaj trebue să fie considerat ca un adevărat
pelerinaj, căci pe pămîntul Crîmului se desbate cauza 1 Secretarul Iul Cuza Vodă. Al. venia dela Paris?
preponderanţel a civilizaţiei asupra barbariei şi din ru (Scrisoarea cit. p. XVIII.)
inele Sevastopoleî va izvorî începutul restatornicireî vi- s Despre Negri, Rallet şi îndeosebi despre locote
eţel noastre politice». (Steaua Dunării 1855 p. 143. nentul Laurent, vezi Ibidem p. XXI. şi scrisoarea lui
Scrisoarea e semnată cu iniţialele V. A.) Gliica din 1884.