Page 19 - 1905-11
P. 19
Nru! 11, 1905 LUCEAFĂRUL 239
relă, dă ordin prin buciumul de alamă (porte- a gamei suferinţei, fiind furioşi că nu pot să
voix), Contramaistrii şueră din flueraşe de ar iee loc Ia masă, iar majoritatea doarme dusă
gint pentru ca să reguleze manevrele; o parte pentru ca să adeverească proverbul francez
din marinari, înşiraţi sus pe vergurl, desfăşura qui dort dine.
pînzele şi alţii aleargă de alungul podului, tră- Intîlnim multe corvete, cari vin dela Kamieş
gînd frînghiile după dînşii. şi dela Balaclava; ele au transportat provizii
Vîntul suflă cu tărie, valurile clocotesc şi se pentru armatele aliate şi acum se întorc la
izbesc de coastele vasului, maşina geme cum Constantinopol ducînd la spitalurile din Pera
plit în pîntecele lui şi aburii ies pe ţeve cu o şi din Scutari un mare număr de bolnavi. Noi
vîjîire înfiorătoare; iar bieţii pasageri, perduţi îi salutăm în treacăt şi ei ne răspund cu gla
în acel vălmăşag spăimîntător, fug cînd într’o sul slăbit: Vive la France! Sărmanii! Cîţi
parte cînd în alta, ameţesc şi încep a resimţi din ei sînt condemnaţî a nu mai revedea patria lor!
s : mptomeIe boalel de mare. Unii oftează adînc Noaptea-î neagră! O tristeţă adîncă ne cu
şi cad pe gîndurî, alţii se apropie grabnic şi prinde cînd lumina zild este înlocuită prin
şovăind de bastingaiurl, alţii dispar în cabine razele palide ale fanarelor aprinse pe pod. Omul
şi bietul Turc mahmur, ghemuit într’un colţ, dela cîrmă stă neclintit, cu ochii ţintiţi pe
scoate din piept alah-urî disperate. . . . Dar în busolă şi cu mînile pe roată; ofiţerul de
fine pînzele se rotunzesc ca nişte pepturi de cuart se primblă serios, învălit în manta; o
lebede uriaşe, marinarii se astîmpără şi vasul parte de marinari stau adunaţi în capătul va
îşi ia zborul răpide, lăsînd în urmă-i o lungă porului, iar n o i . . . . Somnul e negustor de
brazdă spumegoasă. minciuni, el ne aduce visuri ademenitoare pline
Înspre seară, odată cu asfinţitul soarelui, de verdeaţă şi de f l o r i . . . . şi în faptul zilei
vîntul cade, valurile se alină şi luna ridică zărim pămîntul Crimeei, alb de zăpadă. 1
discul său aurit pe linia orizontului. Ea pare
1 Aici fragmentul încetează. Alecsandri mai notează
curioasă de a vedea ce se petrece în întinsul data «27 Noem. Kamieş» — probă că voia să continue.
mării şi pe îngustul corăbiei__________ Atunci toţi — Despre impresiile culese la Sevastopol, vezi scri
pasagerii reapar zimbind, deşi cam palizi, şi soarea din Steaua Dunărei şi poezia «La Sevastopol».
în unanimitate se laudă, că n’afl pătimit nici Al. se întoarce din c onstantinopol abia prin Mai 1856.
decum de boala mării; însăşi proprietara cal- (Scrisoarea către C. A. Rosetti, publ. în Curierul Li
ţavetelui pretinde că are stomah de bronz ca terar 1901 p. 5—6.) — Vezi şi articolul d-!ul P. V.
Haneş «Alecsandri ia Sevastopol» In Noua Revistă Ro
şi inima! (sic.) mână 1901 (III) pp. 465 -67.
Fiind deci cu toţii mulţumiţi de dînşii, acor-
dîndu-şî ei înşişi atestat de bravură şi liniştiţi
prin aspectul apei linişt te, se împart în de
osebite grupuri, cîntînd, fumînd, glumind şi
vorbind cu mare entusiasm de asaltul ce Fran
cezii daseră oraşului Sevastopol. Ar crede cineva,
auzindu-i, că toţi au fost faţă şi că au contri
buit la acel eroic fapt militar.
Amicul meu şi eu ne plimbăm de-alungul
podului şi sond<'m cu ochii orizonul pentru
ca să zăr m coastele Crîmului, sperind că vom
întrevedea mai cu seamă turnul Malacopuluî.
Acest turn, devenit celebru, apare în închipu
irea noastră cu prestigiul misterios al monu
mentelor fabuloase, dar mai avem încă multă
mare de brăzduit, pînă a ne găsi faţă cu el;
prin urmare ne pogorîm in cabină ca să ador
mim în plăcuta legănare a valurilor alinate.
A doua zi, 26 Novembre, marea se turbură
din nou chiar pe la ora cînd pasagerii aşteaptă
dejunul cu nerăbdare. Pe loc simptomele boa-
lei se manifestă p : ntre ei, găsind s'omahuriie
deşarte, şi sărmanii! departe de a se a<eza
la masă, se grăbesc a se pune în patud. Ziua
trece cu destulă monotonie pentru dînşii si
ora prînzului sună fără a-i decide ca să se
scoale pentru ca să renoiască laude’e lor de
eri. O mare parte din ei gem pe toate tonurile /■ Qhica şi V. Alecsandri,
