Page 20 - 1905-11

240 LUCEAFĂRUL Nrul 11, 1905

ÎNCEPUTURILE LITERARE ALE LUÎ
ALECSANDRI ÎN FRANŢUZEŞTE.

Pentru cel ce nu cunosc maî de aproape «Zunarilla e o tînără fată română, răpită de
activitatea literară a lui Alecsandri, se va părea un han din Crimeea. Acesta, culcat pe o piele
curios că el, — poetul nostru naţional prin de tigru, avînd un leu lungit la picioarele sale,
excelenţă, — şi-a început cariera literară scriind ordonă roabei ca să cînte. Ea spune nenoro­
versuri franţuzeşti. Totuşi, lucrul e explicabil cirile sale, ţara în care este născută, desperarea
cînd ne gîndim că şi-a făcut instrucţia cu pro­ acelora cari o plîng, dorul gingaş şi neşters,
fesori francezi, că din fragedă copilărie a fost păstrat în inima sa mîhnită. în acel moment,
trimis în Franţa, că primii autori cu cari şi-a un porumb se coboară din înălţimea cerului,
hrănit sufletul au fost autori francezi: Chateau- purtînd un mesaj sub aripa lui. Hanul, turbat
briand, Jean-Jacques Rousseau, Musset, V. de gelozie, ucide pasărea şi împlîntă pumnalul
Hugo, Lamartine. său în sînul tinerei copile.
La Paris, în timpul cînd îşi prepara baca­ Atunci leul înfuriat se aruncă pe stăpînul
laureatul în litere, Alecsandri fu încredinţat său şi îl rupe în bucăţi, pe cînd un tinăr ne­
pentru aceasta distinsului profesor Cotte, care cunoscut vine călare şi o ridică pe Zunarilla,
avu o mare influenţă asupra lui. pentru ca să dispară cu ea în fundul orizonului.
în biografia scrisă după indicaţiile şi sub Alecsandri a împodobit acest subiect atît de
ochii poetului, D-l Bengescu ne spune: «D-l naiv în marea sa simplicitate, cu o adevărată
Cotte era un foarte bun umanist; el cunoştea îmbelşugare de imagini bogate şi de figuri poe­
maî multe limbi moderne şi avea o mare dra­ tice». Neavînd manuscrisul la îndemînă, trebue
goste pentru Români. Meritul său e că a ghicit să ne mulţumim cu această afirmare a d-lui
natura geniului lui Alecsandri şi că l-a dezvoltat, Bengescu. Data compunerii lor trebue pusă
atît prin lecţiile sale, cît şi prin încurajările ce înainte de 1840, de vreme ce au fost scrise în
le-a dat întîielor sale încercări. El l-a iniţiat în timpul şederei la profesorul Cotte. Pînă la
regulele prozodiei franceze şi i-a arătat frumu­ acea epocă — după propria-I mărturisire —
seţile vechilor poeţi: ale lui Homer, Virgilifi, Alecsandri nu scrisese nici un vers românesc.
Horaţifl . . . » 1 Cunoscutele versuri:
Fiica profesorului Cotte, Alphonsina-Theodo-
linda, avea şi ea aplecare spre poezie. în biblio­ «Ah! te iubesc şi drag mi-e de-a o spune . . . » etc.
teca naţională din Paris, D-I Bengescu a găsit din nuvela Buchetiera de la Florenţa — tipărită
o poezie compusă de ea: «La jeune fille mou- la 1840, — afi fost adăogate ulterior, Ia retipă­
rante. elegie precedee de plusieurs lettres de M. rirea ei în Salba literară (1857). în prima re-
M. Chateaubriand. Casimir Delavigne et Andrieux, dacţiune lipseau şi în locul lor erau nişte ver­
sur le genie poetique de Fauteur, avec son epi- suri franceze, pe cari cred că i le putem atribui
taphe par le celebre Corah. (Paris 1833). tot Iui Al.
Sfaturile profesorului, care-I îndruma spre
perfecţionarea educaţiei literare, talentul poetic De quel nom te nommer, etre incomprehensible
al ficei lui, pe lingă propria lui pornire. îl vor Qui n’as rien de morte!,
fi îndemnat şi pe Alecsandri să scrie. D-l Ben­ Toi qui fais soupirer l’âme la tnoins sensible,
gescu ne pomeneşte de un mic poem: Serata, Toi qui, pour irus charmer, abandonnas le ciel... 1
de un poem oriental Zunarilla şi de un ma­ Etc. etc.
drigal, adresat nepoatei generalului Lassale şi După stîngăcia versului şi sărăcia inspiraţiei,
pe care-1 socoteşte cea dintîi încercare de ver­ cred că tot în această epocă — primul an al
sificare a lui Alecsandri.
sosire! lui în ţară — trebue puse următoarele
Printre manuscrisele rămase după moartea două madrigale, dedicate D-nei Henrietta Di-
poetului, n’am găsit nici un fragment măcar, machi : 2
din poeziile sus citate. D-l Bengescu pare însă
a le fi cetit, căci ne spune: «în toate aceste 1 V. Alecsandri: Proză. (Ed. Minerva, Buc. 1904) nota
bucăţi şi mai cu seamă în Zunarilla, se poate la «Buchetiera».
constata — pe lîngă eleganţa facturel versului, 2 Henrietta Dimachi e fica vornicului Nicolal Diniachi
— calităţi de închipuire cari cuprind cele mai mort între anii 1833—37, căsătorit cu Pulcheria Miclescu,
nepoata lui loniţă-Vodă Sturza. A scris un poem satiric,
frumoase promisiuni. In care batjocorea boerimea moldovenească, precum şi
alte versuri, pe cari le-a ars. Cîteva doar s’au păstrat,
1 V. Bengescu. «V. Alecsandri». Convorb. lit. XX. p. în memoria copilelor sale. V. Ms.. 2539. p. 30, notiţa
150 sq. D-lui Bianu, şi Sion: Suvenire contimp. p. 455.