Page 21 - 1905-11

Nul 11, 1905 LUCEAFĂRUL 241

I. Et qui voit le pass6, le present, l’avenir,
Implorons la justice et chantons la puissance.
Avec du refort et de Ia moutarde
On se met en garde,
Que la foi de nos coeurs vers son Cernită
Contre Ies fluxions et contre Ia toux. Monte, ainsi que Ies flots de l’encensoir pui tremble
Mais, par quel moyen, quand on vous regarde,
Se placer en garde
Contre le pcuvoir de vos yeux sî doux? Soleil, peuple, nature, entonons tous ensemble.
Un hymne â son immensită.
Lutter avec lui ? Si l’on s’y hasarde
II faut prendre garde Pour moi qui suis encore au printemps de la vie,
A ses traits cruels qui blessent le coeur, Quand le malheur viendra me soumettre â sa loi,
Et puis, la victoire est de la moutarde! Les yeux lev6s au ciel et le coeur plin de foi,
Et moi je n’ai garde Je benirai de Dieu la puissance infinie.
De vouloir lutter, ni d’dtre vainqueur.
II. Dela 1841, — data publicărel acestor ver­
suri — nu mal găsim nici o scriere în franţ.
II est un ange a la peau blanche,
Au teint de rose, et dont Ies yeux a lui Alecsandri, pînă la 1885, cînd îşi traduce
Sont aussi bleus que la perveuche, singur baladele. 1
Cette chaste fille des cieux. Mal tîrzifi va scrie versuri, proză şi piese de
teatru în limba franceză, dar despre aceasta se
Elle a le front pur et sans tâche, va vorbi pe larg a : u;ea.
Miile grâces dans son maintien;
De ia fleur qui toujours se cache,
Le nom rime avec le sien. i 1 In Spicuitorul, I. p. 81, e traducerea în franţ. a
poeziei Iul Alexandrescu, Cinele soldatului, semnată A.
V. Deşi celelalte trei poezii ale Iul Alecsandri au sem­
Superioare acestora — şi ca fond şi ca formă nătura B. A., credem că tot lui trebue să-I atribuim şi
— sînt cele trei poezii publicate cu iniţialele această traducere.
Iul în revista francezo-română a lui Asachi
Spicuitorul moldo-romăn: (Le glaneur moldo-
valaque, Iaşi 1841). Le cosaque, La jeune fille
şi A. Mr. de La mar tine 2
Cazacul, cu barba roşie, cu cnutul, lancea,
cu ochii mici şi fugaru-I sălbatic, stă visător
pe ţărmul Prutului şi îngînă un cîntec de dra­
goste către tînăra româncă de pe celalalt mal,
pentru al căreia suris şi-ar lăsa şi cal şi mamă
şi patrie.
La jeune fille, e elegia pentru moartea D-reî
Cotte, stinsă la 16 ani.
Cea mal bună e — de sigur — oda către
Lamartine, care e un credo în Dumnezeire şi
în nemurirea sufletului şi în care întîlnim un
oarecare avînt liric.
Să nu cercăm a afla tainele firei, ne spune
poetul. Cu toate străduinţele Iul, omul — biet
grăunte de nisip luat de şivoiul lumel — cade
iarăşi în întuneric. Şi atunci, la ce să ne mal
chinuim alergînd după lumină?
. Banissons, banissons cette aride esp^rance;
Mais de L’Etre par qui tout doit naître et mourir.
' Mss. Acad. Rom. 2539 p. 31, 38.
2 Le cosaque: Spicuitorul, 1841 111. p. 86, tradus în
rom. dettABoni; La jeune fille, ibidem. IV. p. 122, trad.
de G. Guşti; A. Mr. de Lamartine, par un jeune Mol- Ion Qhica şi C. Negri,;prietinii poetului.
davc II. p. 68 trad. rom. de G. Asachi.