Page 23 - 1905-11
P. 23
Nrul 11, 1905 LUCEAFĂRUL 243
şi literară, la MirceştT şi la Paris, fac însă ca în scri aţinea calea. Plugarul blînd s’a transfigurat într’o clipă
sorile sale să nu găsim multe ştiri despre importantele şi prin avîntul săiî de vitejie a ştiut să schimbe po
evenimente prin cari a trecut România între anii 70 şi recla glumeaţă de curcan într’un titlu glorios 1 ... —,
90 al veacului trecut. Inzădar percurgem bunăoară pa De-acum mă pot duce pe urma amicilor mei dispă
ginile volumului dorind să aflăm care era părerea Iul ruţi, mi-am văzut visul cu ochii, nu mal pot vedea
A. despre Eminescu Abia la pag. 140 aflăm două şire: nimic mal frumos!»
«Di a Dumnezeii ca însănătoşirea bietului Eminescu să
fie deplină 1.. însă mă t e m » . . . Cu atît mal calde sin Sînt însă şi multe scrisori cari puteai! lipsi, fiind
scrisorile cari se referă la războiul din 77 şi la victo simple bileţele sau scrisori de afaceri fără de impor
ria «Cînteculul latinei ginte» la Montpellier. Reproduc tanţă. Cel ce au îngrijit ediţia aceasta, făceau bine dacă,
aici un mic fragment dintr’o scrisoare cu data 22 Oc- în locul lor, ar fi înmulţit notele esplicative, căci de
tombre 1877, (pagina 89 - 90), cătră dl Negruzii: multe ori se face aluzie la evenimente, cari cetitorilor
de azi în mare parte le sint necunoscute. Şi în datarea
... «Mulţumesc însă lui Dumnezeu că m’a în unor scrisori se găsesc mici lipsuri. Dacă scrisoarea
vrednicit a vedea în apusul vieţii mele, ceva ce din 396 începe : «Astăzi e sfintul Petru şi Pavel» şi de-a-
copilăria-mT am dorit să văd: Românul in lupta de supra el cetim «29 Ianuarie» avem de bună samă o
moarte, safi mai bine zicînd : Românul intrat in noua greşală de tipar (Ianuarie pentru Iunie), dar în a patra
viată. — Ah, dragul meu lacob, mult mi-a bătut inima scrisoare ce urmează se putea adăoga uşor după «Mer-
pînă a nu se începe lupta, mult m’am rugat lui curl» un în «<7 August», căci din ea aflăm, că «Sîm-
Dumnezeii, eă, care nu-s piea dus la biserică, şi în bătă va avea loc . . . o sărbare naţională in onorul
sfîrşit mi s’a împlinit dorul. Românul lăsînd plugul luărel Griviţeî,» care precum se ştie se serbează în
în cîmp şi apucînd arma ruginită de patru veacuri, 30 August. (Vezi şi scrisoarea următoare: «in ziua de
a păşit sumeţ în faţa morţii, a dat la duşman cu 30 August, aniversarul Griviţeî... »)
bărbăţie şi a şters rugina de pe armă în pieptul ce-I
Bogata bibliografie, care ia locul unei introduceri,
face onoare Dlul Chendi şi d-şoarel Carcalechi şi e
cea mal complectă în literatura noastră, dîndu-se nu
numai lista publicaţiilor lui A. ci şi a manuscriselor
cunoscute şi a lucrărilor ce s’au scris despre el. In pri
vinţa acestora din urmă am fi fost foarte mulţumitori
editorilor dacă ne-ar fi arătat şi, întru cît merită sad
nu a fi conzultate, căci pentru cel ce n’au la dispo
ziţie bogata bibliotecă a Academiei din Bucureşti, achi
ziţia lor e anevoioasă şi împreunată cu mari cheltuell.
Dr. S. Puşcariu.
*
Ion Ghica, «Scrisori cătiă V. Alecsandri,» Volumul
I. şi II. din biblioteca pentru toţi, Nril 224—227.
Aceste scrisori, tocmai acum cu ocazia desvăhril sta-
tuel bardului, reeditate în această bibliotecă poporală
şi eftină, care şi pîn’acum a împlinit o misiune fru
moasă înjrâspîndirea hteraturel în cercuri mal largi, e
un omagiu demn de serbarea naţională dela Iaşi. —
Scrisorile lui Ghica, acest om de inimă din epoca re
naşterii naţionale din Regat, sînt nişte documente im
portante pentru toţi aceia, cari vreau să cunoască spi
ritul vremii în care a trăit şi a luptat generaţia dela pa
truzeci şl opt pentru a-şl vedea întrupat «visul cu ochii».
1 După zece zile Al. scrie dlul Negruzzi: «Iţi trimit
legenda Iul Peneş Curcanul.. .» în care regăsim ideea
aceasta în versurile:
Ne dase nume de Curcan
Un hîtru bun de glume;
Noi am schimbat lîngă Balcan
V. Alecsandri mort Porecla în renume.