Page 23 - 1905-11
P. 23

Nrul 11, 1905              LUCEAFĂRUL                         243

       şi  literară,  la  MirceştT  şi  la  Paris,  fac  însă  ca  în  scri­  aţinea calea. Plugarul blînd s’a transfigurat într’o clipă
        sorile  sale  să  nu  găsim  multe  ştiri  despre  importantele   şi  prin  avîntul  săiî  de  vitejie  a  ştiut  să  schimbe  po­
       evenimente  prin  cari  a  trecut  România  între  anii  70  şi   recla  glumeaţă  de  curcan  într’un  titlu  glorios 1 ...  —,
       90  al  veacului  trecut.  Inzădar  percurgem  bunăoară  pa­  De-acum  mă  pot  duce  pe  urma  amicilor  mei  dispă­
       ginile  volumului  dorind  să  aflăm  care  era  părerea  Iul   ruţi,  mi-am  văzut  visul  cu  ochii,  nu  mal  pot  vedea
       A.  despre  Eminescu  Abia  la  pag.  140  aflăm  două  şire:   nimic mal frumos!»
        «Di  a  Dumnezeii  ca  însănătoşirea  bietului  Eminescu  să
        fie  deplină  1..  însă  mă  t e m  » . . .   Cu  atît  mal  calde  sin   Sînt  însă  şi  multe  scrisori  cari  puteai!  lipsi,  fiind
        scrisorile  cari  se  referă  la  războiul  din  77  şi  la  victo­  simple  bileţele  sau  scrisori  de  afaceri  fără  de  impor­
        ria  «Cînteculul  latinei  ginte»  la  Montpellier.  Reproduc   tanţă.  Cel  ce  au  îngrijit  ediţia  aceasta,  făceau  bine  dacă,
        aici  un  mic  fragment  dintr’o  scrisoare  cu  data  22  Oc-   în  locul  lor,  ar  fi  înmulţit  notele  esplicative,  căci  de
        tombre 1877, (pagina 89 - 90), cătră dl Negruzii:  multe  ori  se  face  aluzie  la  evenimente,  cari  cetitorilor
                                          de  azi  în  mare  parte  le  sint  necunoscute.  Şi  în  datarea
           ...  «Mulţumesc  însă  lui  Dumnezeu  că  m’a  în­  unor  scrisori  se  găsesc  mici  lipsuri.  Dacă  scrisoarea
         vrednicit  a  vedea  în  apusul  vieţii  mele,  ceva  ce  din   396  începe  :  «Astăzi  e  sfintul  Petru  şi  Pavel»  şi  de-a-
         copilăria-mT  am  dorit  să  văd:  Românul  in  lupta  de   supra  el  cetim  «29  Ianuarie»  avem  de  bună  samă  o
         moarte,  safi  mai  bine  zicînd  :  Românul  intrat  in  noua   greşală  de  tipar  (Ianuarie  pentru  Iunie),  dar  în  a  patra
         viată.  —  Ah,  dragul  meu  lacob,  mult  mi-a  bătut  inima   scrisoare  ce  urmează  se  putea  adăoga  uşor  după  «Mer-
         pînă  a  nu  se  începe  lupta,  mult  m’am  rugat  lui   curl»  un  în  «<7  August»,  căci  din  ea  aflăm,  că  «Sîm-
         Dumnezeii,  eă,  care  nu-s  piea  dus  la  biserică,  şi  în   bătă  va  avea  loc  .  .  .  o  sărbare  naţională  in  onorul
         sfîrşit  mi  s’a  împlinit  dorul.  Românul  lăsînd  plugul   luărel  Griviţeî,»  care  precum  se  ştie  se  serbează  în
         în  cîmp  şi  apucînd  arma  ruginită  de  patru  veacuri,   30  August.  (Vezi  şi  scrisoarea  următoare:  «in  ziua  de
         a  păşit  sumeţ  în  faţa  morţii,  a  dat  la  duşman  cu   30 August, aniversarul Griviţeî... »)
         bărbăţie şi a şters rugina de pe armă în pieptul ce-I
                                            Bogata  bibliografie,  care  ia  locul  unei  introduceri,
                                          face  onoare  Dlul  Chendi  şi  d-şoarel  Carcalechi  şi  e
                                          cea  mal  complectă  în  literatura  noastră,  dîndu-se  nu
                                          numai  lista  publicaţiilor  lui  A.  ci  şi  a  manuscriselor
                                          cunoscute  şi  a  lucrărilor  ce  s’au  scris  despre  el.  In  pri­
                                          vinţa  acestora  din  urmă  am  fi  fost  foarte  mulţumitori
                                          editorilor  dacă  ne-ar  fi  arătat  şi,  întru  cît  merită  sad
                                          nu  a  fi  conzultate,  căci  pentru  cel  ce  n’au  la  dispo­
                                          ziţie  bogata  bibliotecă  a  Academiei  din  Bucureşti,  achi­
                                          ziţia lor e anevoioasă şi împreunată cu mari cheltuell.
                                                                   Dr. S. Puşcariu.
                                                          *
                                            Ion  Ghica,  «Scrisori  cătiă  V.  Alecsandri,»  Volumul
                                          I. şi II. din biblioteca pentru toţi, Nril 224—227.
                                            Aceste  scrisori,  tocmai  acum  cu  ocazia  desvăhril  sta-
                                          tuel  bardului,  reeditate  în  această  bibliotecă  poporală
                                          şi  eftină,  care  şi  pîn’acum  a  împlinit  o  misiune  fru­
                                           moasă  înjrâspîndirea  hteraturel  în  cercuri  mal  largi,  e
                                           un  omagiu  demn  de  serbarea  naţională  dela  Iaşi.  —
                                           Scrisorile  lui  Ghica,  acest  om  de  inimă  din  epoca  re­
                                           naşterii  naţionale  din  Regat,  sînt  nişte  documente  im­
                                           portante  pentru  toţi  aceia,  cari  vreau  să  cunoască  spi­
                                           ritul  vremii  în  care  a  trăit  şi  a  luptat  generaţia  dela pa­
                                           truzeci şl opt pentru a-şl vedea întrupat «visul cu ochii».


                                            1   După  zece  zile  Al.  scrie  dlul  Negruzzi:  «Iţi  trimit
                                           legenda  Iul  Peneş  Curcanul..  .»  în  care  regăsim  ideea
                                           aceasta în versurile:
                                                  Ne dase nume de Curcan
                                                  Un hîtru bun de glume;
                                                  Noi am schimbat lîngă Balcan
                    V. Alecsandri mort            Porecla în renume.
   18   19   20   21   22   23   24