Page 6 - 1905-11

226 LUCEAFĂRUL Nrul 11, 1905

HORA ARDEALULUI 1 A sosit ziua dreptăţii, Ardeleni, lumea ne vede,
Ziua sfînt-a libertăţii România’n noi se’ncrede,
de V. ALECSANDRI. Tot creştinu ’n veseleşte, Căci de-acum Românu’n lume
Hai să dăm mină cu mină România ’ntinereşte Va fi vrednic de-al săă nume,
Cei cu inimă română,
Să’nvîrtim hora frăţiei Ardelean, copil de munte, Ura, fraţi, în fericire
Pe pămîntul României. Ian’ ridic’ acum cea frunte Ura, fraţi, într’o unire
Şi te’nsuflă de mîndrie, Să’nvlrtim hora frăţiei
1 Tipărită in Foaia p. minte, inimă şi lilera-
uri din 1848 p. 192. Că eşti fiii de românie. Pe pămîntul României.

IANCU ALECSANDRI.
— Fratele poetului. —
Dacă despre cele două surori ale Iul Alec- Intr’o zi de dimineaţă
sandri nu putem da informaţii sigure, sîntem Cînd era soarele-amiazi,
în schimb în măsură să vorbim mai pe larg Cînd în pace toată firea
despre fratele său Iancu, mai tînăr decît el cu Gusta somnul cu dulceaţă,
doi ani, cunoscut mai mult pentru rolul politic Mă sculai atunce ’ndată,
ce l-a avut pe timpul Iui Vodă Cuza. Căci de visuri deşteptat,
în oglinda tinereţeî sale, cum am putea numi Nu putea ca să mai şadă
scrisoarea despre Porojan, Vasile Alecsandri nu Trupul metî încă în pat. 1
aminteşte de loc despre fratele său. Educaţia
şi tinereţa celor doi fraţi pare a fi fost însă «Nu ştifi, dacă mă înşel; dar trebue să fie
aceeaşi, pe cum aceleaşi au fost şi pornirile ceva în aceste naive stihuri. N'apucai însă să
lor, caracterele şi felul lor de a judeca în ches­ termin şi nemilosul profesor, astăzi vechiul meQ
tiuni sociale şi chiar în cele literare. Mai tîr- prieten, mă dădu afară din clasă, ba chiar din
ziu ei s'aii iubit foarte mult. prosodie, zdrobind astfel o carieră manifestă,
în deosebire de Vasile, Iancu, după slovele căci puţin mai în urmă, usurpătorul meu, în
părintelui Gherman şi «clasuri»-le lui Cuenim, locu-mî scria Baba Cloanţa şi altele».
a trecut în o şcoală publică. La 1832 îl găsim Graţie intervenirei lui Guşti deci, un stihui-
elev în cursul inferior al Academiei Mihailene, 1 tor tot aşa de naiv ca micul Iancu, acesta înce­
— timp din care datează întîiele lui încercări tează de-ocamdată a face literatură. El urmează
literare. Muza-1 cercase mai de timpuriu decît cîtva timp la Paris, intră apoi în armată şi ca
pe fratele săfl. fiu distins de boer înaintează pînă la gradul
« . . . A lipsit puţin să fiu împodobit cu glo­ de locotenent-colonel, servind pe Cuza un timp
riosul nimb (de poet) chiar înaintea fratelui oarecare ca adjutant.
meu, care pe vremile acele spinteca omenirea Făcînd parte din puternica falangă de tineri
la clinica din Paris», — scrie el la 1884 către cari au provocat mişcările de reformă în Mol­
dl Maiorescu. 2 dova, Iancu Alecsandri, la 1848, a trebuit să
ia şi el drumul pribegiei. La Cernăuţi, în casele
«Eram, cum se vorbia pe atunci, pomăzuit
de natură să fac stihuri: drept dovadă, iată lui Hurmuzachi, în Viena, Paris şi mai pe urmă
în Bucureşti el îşi are locul său printre agita­
cele dinţii — însă şi de pe urmă (?) — rostite tori, un loc, fireşte, de a doua mînă, căci afară
de mine la «Academia Mihaileană» dela Iaşi, de cîteva corespondenţe 2 cu emigranţii nu a
anul Domnului (se perde în noaptea timpurilor)
clasa prosodiei. Profesor, dacă-mi aduc bine
aminte, dl D. Guşti, care poate mărturisi: 1 Poezia asta ne reaminteşte întîiele stihuri ale lui
Goethe, scrise aproape la aceeaşi vîrstă:
O, ich armer kleiner Goethe
1 In «Foaia tinerilor primiţi în numărul alievilor la
Schlief in stiller, sanfter Ruh’
publicul institut din Iaşi» pe acest an, e trecut şi «Iancul Als so schon die Morgenrothe
fiul al D. spătar V. Alecsandri, casierul visterieî» (Urechie, Mir am Mittwoch lachte zu.
Istoria şcoalelor. IV p. 343). Ce păcat, că asemănarea între cei doi a trebuit să
s Dl %* căruia-I scrie în Martie 1884 din Paris (Vezi se mărginească la atît.
«Convorbirile» din acel an, pag. 153) nu putea fi decît 2 Vezi «Anul 1849 în Principatele Române» Voi. III.
dl Maiorescu. p. 328 şi voi. IV p 483.