Page 8 - 1905-11
P. 8

228                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 11, 1905

         Iancu  Alecsandri  se  afirmă  de  bun  povestitor.   ce pot zice că m’a mişcat, e simpatica atenţie acordată
         «Dor  de  morţi»  place,  şi  amicii,  tinînd  seama   de D-ta limbei în(rebu ! nţate de mine în «Dor de morţi»..
         şi  de  starea  sufletească  a  autorului  bolnav,  se   Îmi  aduc  aminte  că,  întt’o  zi,  coboiîndu-te  de  la  Tri­
         grăbesc  să-I  felicite.  Printre  aceştia  era  şi  d.   buna  Camerei,  după  un  discurs  briliant  prin  limbă  şi
         Maiorescu.  Plăcut  atins  de  atenţia  delicată  din   prin  idei,  fratele  med  îţi  eşi  în  drum  şi  stringîndu-ţi
         partea  măiestrului  criticei  române,  pe  care  Iancu   mina  îţi  zise:  De  unde  ai  mai  cules  acea  limbă  ?  —
         Alecsandri îl aprecia mult, iată ce-I răspunse:  «Din  legendele  D-tale»,  răspunseşl  D-ta  cu  o  afecţie  con
                                            frăţească.
                          Paris, 30 Decembrie 1883.  Clnd  li  se  întîmplă  unora  de  a  păcătui  în  litere  şi  de
                                            a  pune  mîna  pe  vre-o  idee  curăţită  sad  pe  vre-o
               Scumpe Domnule Maiorescu! 1
                                            espresie  taman  —  cum  aş  zice  dacă  aş  fi  un  adept  al
          Dacă  putea  ceva  să  mă  liniştească  asupra  urmărilor   Mahdiului  —  să  stil  bine  că  legendele  unuia,  mindra
         sumetiel  mele  literare,  sumeţie  fără  voie,  erati  tocma   proză  a  altuia,  ad  încolţit  în  spiritul  lor.  Şi  iată  cum,
         acele  cîteva  rîndurl  indiscrete,  ce  al  binevoit  a-mt   cu  ajutorul  lui  D-zed,  m’am  învrednicit  a  scrie  «Dor
         arăta.  Nu  caut  a  lovi  în  mindria  nimănui,  zicînd  că,   de  morţi»  după  legea  şi  după  pofta  inimei  a  acelui  cu
         subsemnate  de  Maiorescu,  ele  ad  pentru  mine  un  preţ   legende şi a acelui cu proză mîndră.
         ce nimcne nu le-ar putea da.        Ştii  admiraţia  mea  pentru  autorul  Epigonilor  şi  a
          «Dor  de  morţ  »  s’a  născut  în  mijlocul  unor  încercări
         extreme  pentru  mine:  ceasuri  de  sfîrşenie  ...  Ce  să   nunţei  Împărăteşti.  Sărmanul,  sărmanul  Eminescu  I  Ce
                                            scumpă  pierdere  1  Voi  primi  cu  recunoştinţă  volumul
         mai  zic?  Nuvela  mea  o  trimiţi!  (sic!)  lui  Vasili,  ca  un   scrierilor lui şi acel a! lui Kotzebue.
         adio  nemărturisit;  el  o  trecu  la  ordinul  publicului,  la
         care  —  să  mă  crezi  —  nici  mă  gindeam.  Şi  iată  cum   Crede-mă, D-le Maiorescu, al D-tale sincer devotat...
         avui  fericirea  de  a  fi  cetit  şi  jadecat  de  D-ta  după   Afară  de  mărturisirea  credinţei sale  în materie
         pofta ini mei mele.                de  limbă,  scrisoarea  asta  mai  dovedeşte  adînca
           Că  fisionomia  maicei  Maria,  pe  care  am  cunoscut,   pricepere  a  lui  Iancu  Alecsandri  pentru  opera
         te-a  interesat,  nu  sînt  surprins,  dacă  trăsăturele  ad  fost   lui  Eminescu.  Peste  cîteva  luni,  în  scrisoarea
         esacte.  Că  limbagiul  lui  Iorgu  ***  şi  tonul  general  al   pomenită  la  începutul  acestui  articol,  el  revine
         scrierii ţi-o plăcut, e deja măgulitor pentru mine; dar  asupra  poeziei  nefericitului  poet.  Vorbeşte  de
                                            «demonstraţiile  zgomotoase»  ce  făcuse  înainte
          1  Scrisoare inedită. Orig. in proprietatea d-lul Maiorescu.
                                            cu  zece  ani  în  favoarea  lui  «Călin»  (citit  de
                                            Eminescu  în  casa  d-luî  Maiorescu  şi  în  pre­
                                            zenţa  lui  Iancu  Alecsandri,  cu  titlul  «O  nuntă
                                            împărătească»).  Semnalează  întîlnirea  de  idei
                                            dintre  cîteva  rînduri  ale  Satire!  I.  şi  un  docu­
                                            ment  chaldean,  tradus  de  asiriologul  Oppert  şi
                                            numeşte  pe  Eminescu  «vrednic  următor  al  ace­
                                            lora  cari  au  deschis  calea  mîntuirei,  scumpa
                                            noastră limbă din cronici şi din balade».
                                              Entuziasmul  lui  Iancu  Alecsandri  pentru  Emi­
                                            nescu,  faţă  de  reserva  fratelui  său,  face  multă
                                            cinste judecăţii lui literare.
                                              După  moartea  lui,  întîmplată  la  Aprilie  1884,
                                            «Convorbirile»  i-aii  publicat  cîteva  din  manu­
                                            scrisele  rămase  gata:  Lumile  celelalte  din  Flam-
                                            marion  (XVIII—1884  p.  118),  Morunul,  comedie
                                            în  1  act  (XIX—1885  p.  480),  o  localizare  ve­
                                            selă,  după  un  original  francez  nenumit,  a  vieţii
                                            din  Capitală.  «în  ultimele  zile  el  s’a  ocupat  şi
                                            cu  traducerea  lui  Montesquieu  Grandeur  et
                                            decadence  des  Roma  ins»  —  scrie  V.  A  ecsandri
                                            (către I. Negruzzi, 25 Mai 1884 şi 2 Iunie 1885).
                                              Mai  tîrziu  «Revista  pentru  literatura  şi  arta
                                            română»  (an.  IV.  1899—900  p.  499  sg.)  tipă­
                                            reşte  în  traducere  cîte-va  Note  zilnice  ale  lui
                                            Iancu  Alecsandri;  mărturisiri  preţioase  asupra
                                            războiului  pentru  independenţă  şi  a  stărilor  in­
                                            terne din 1877—78.
                                              Ca  om,  Iancu  Alecsandri  pare  a  fi  fost  o  fi­
          Familia Vornicului Alecsandri Solia, fata sa şi Iancu Alecsandri  gură  foarte  atrăgătoare  Iubitor  de  poezie  şi  cu­
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13