Page 9 - 1905-11
P. 9
Nrul 11, 1905 LUCEAFĂRUL 229
noscător al frumosului, el făcea haz mult de ale faimoşilor State Prodănescu şi Moralescu
tot ce era grotesc. Cunoscînd arta de a trăi, şi tipărituri ca «Reforma lumeî sau cartea gal
el nu contenia a ridiculiza pe falşii moralişti. benă conform cu supremul ordin ceresc».
Asta, cel puţin, este impresia ce o dobîndim Om de spirit, patriot activ, îndeosebi în di
după răsfoirea prin dosarele lui particulare, recţie cuzistâ, literat-amator cu gusturi alese,
unde aduna atîtea documente ale prosiiei ome — iată cine a fost fratele poetului de care ne
neşti în diversele lui manifestări: scrisori de- ocupăm.
S C R I S O R I . 1
I. Către Gr. Alecsandrescu 2 Spune-mi un lucru numai: tot ne compui
poezii ?
laşii Mart. 1844.
Iubite prietine, corespondenţa noastră au avut Aceasta mă intrighează mai mult decât toate
păn’ acum multă asemănare cu teatrul naţional, şi cu toate că întrebarea mea pare cam dişan-
carele — dupăcum ştii — adeseori au răposat ţată, fiind făcută unui po t, dar trebue să
şi iar au înviat. De unde oare să vie aceasta? mărturisesc că aştept răspunsul cu nerăbdare,
Eu, după cât înţâleg, vremelnicele tăceri între pentru că cunosc înrâurirea hârtiilor de canţe-
noi se trag din oare-care câtime de lene ce larie asupra duhului omenesc. Cunosc un tânăr
ne-aQ hărăzit natura, pentru ca să facă, poate, care păn’ a nu intra în slujbă, făcea frumuşele
o mal mare apropiere între simţirile noastre; versuri şi după-ce se trudi câţiva ani în tribu-
totodată socot că ele vin şi din încrederea ce naluri, iată cele ântâl versuri ce alcătui către
avem în înşme asupra prieteşugului care ne iubita lui:
leagă, încredere ce ne face să socotim de prisos Aşa precum în predmetul dragostii ce îţi păstrez
ori-ce protestaţie amicală. Aceste două pricini Pomenitele-ml docosurl, haine, nu vrei să crezi,
binecuvântate, sânt prea destoinice şi prea pu Drept aceea cu respect înc’odatâ-ţl pomenesc
ternice, pentru ca se mai căutăm altele drept Că-ţl sânt prea plecată slugă şi din suflet te iubesc.
desvinovăţiri; ne mulţămim, deci, cu dânsele,
mai ales că, pre-cum am zis, amândoi sântem
fierbinţi slăvitori a Ierni, şi o cunoaştem ca unul
din cele mai plăcute daruri din partea cerului.
Cu toate aceste, pornirea lui I. Ghica de aici,
m’au trezit, făcându-mă să gândesc că trebuia
să profitez de un ocazion cu atât mai scump,
cu cât este mai rar. M’am trezit şi mi-am destins
ciolanele, ca un om ce se scoală din somn, şi
găsindu-mă din norocire cu hârtia, cu cerneala
şi cu condeiul sub ochi, am zis: Cruce ajută
şi m’am pus la lucru, precum vezi. Fă, deci, şi
D-ta ca mine şi-mi dovedeşte că tot eşti în
viaţă, pentru că mă tem că te-or fi înăduşit
jalobile, mai ales că ele te-or fi strângând de gât
în toate zilele.
Nu te întreb ce faci, pentru că îmi închipuesc
foarte lămurit traiul unui poet în adunarea jalo-
belor, anaforalelor şi a altor multe parascovenii
pocite de soiul lor. Un enicer la călugărie n'ar
căsca de urât şi n’ar blestema soarta mai cum
plit. Un poet în slujbă îmi pare tot aşa curios
ca D-l Aristia poet şi ca D-l Eliad aulor român.
1 în scrisoarea I. şi IV. păstrăm ortografia originalului.
2 Ms. Academiei Române Nr. 803 p. 5 (împreună cu
scrisorile Iul I. Ghica.) Pe faţă, ca adresă: «D. cu
Grigori Alecsandrescu, Bucureşti.» O scrisoare către
Ghica, din Iulie 1842 (Ibidem p. 3) dovedeşte că Alecsandri
transmitea lui Alecsandrescu corespondenţa adese-orl
piin amicul săă Ghica. Familia Vornicului Alecsandri. Cu fiii sil lancu şi Vasile Alecsandri
