Page 7 - 1905-12

Nrul 12, 1905 LUCEAFĂRUL 251
1-se pare că s’a întors timpul cu treizeci şi Să luaţi seama bine la ceea ce vă spui eti.
mal bine de ani în urmă şi că aude cîntînd Mai întîi are să facă nepoata Magdalina scăl-
pe Magdalina, răposata lui nevastă, în vre­ dătorî şi legături cu burueni de care i -am ară­
murile cind i-s’aprinsese sufletul de dragostea ei. tat eu, pînă cînd s’o simţi grea. De-acolo
I ar fi plăcut să nu se mai isprăvească cîn- înainte să cerceteze biserica în fiecare Dumi­
tecul acela, să tremure aşa mult, mult de tot necă şi sărbătoare, să plătească preotului ca
şi el s’asculte lăsîndu-se în voia năvalnicilor să-i scoată părticică, să cadă la sf. Daruri, iar
aduceri aminte . . . dar cîntecul conteni. Moş la sfîrşitul sf. Liturghii să îngenunche la uşa
Cerbu îşi şterse ocnii cu mîneca cămeşoiului, sf. Altar ca să-şl desbrace preotul sf. odăjdii
prinse luleaua din nou în dinţi şi oftă plin de pe capul ei.
durere. Să faceţi aşa, draga măicuţei, şi de n’are să
Cînd şi-a prăpădit pe mătuşa Magdalina, fie bine, să mă blăstemaţi pe mine...
Dumnezeu s’o ierte, era tot pe-o vreme ca asta, Asta pînă la facere.
aşa în primăvară; de atunci trecuse timp de Da-acolo ca să meargă toate cu bine, tot
şeisprezece ani... cu Dumnezeu înainte...
Aşa-î fusese scris se vede... Cînd s’au fost
luat amhdoi, erafi tineri, tineri de tot, de-a Ascultaţi ce vă spun. Cum s’o naşte copilul
putere a fi nişte băieţi. Au făcut nuntă fru­ să-l cîntăriţî pînă la dram.
moasă dinaintea căsuţei mititele — pe atunci De-o fi să vă dăru : ască Dumnezeu cu fecior,
nouă-nouţs, cu ferestre de sticlă şi stîlpii aveţi să faceţi lumînare dintr’un bulgăr de
înfloriţi cu dalta — şi-au dus viaţă cu îngă- ceară, taman de greutatea pruncului; iar de-o
duialâ, annd spor la muncă şi mergîndu-le fi odraslă de parte femeiască, luaţi ceară cît
toate în plin. de trei ori greutatea ei şi faceţi atunci trei
Timp ce cinsprezece ani, poate şi mai bine, luminări, — căci de, aşa-I lăsat dela Dumnezeu,
au trăit fâră să-şi spue unul altuia «cuvînt le­ femeea tot cu păcate mai multe — şi cum zic
gănat» ; iveaţi însă un singur năcaz: nu le făcliile acelea să le aprindeţi în biserică în
trăiau copii. faţa icoanei Maicei Domnului.
De altfe Magdalina era femee voinică, fru­ Iacă, de-ţl face aşa, gura măicuţii, să ştiţi
moasă, dai ce folos, căci făcea copiii tot morţi, că-ţi avea parte de feciori».
ori aşa de >icişnici că ab a apucau Sfintul Botez; Oamenii, doriţi cum erau să se vadă odată
şi lucrul ccesta le era pricină de mare durere. şi-odată cu odrasle în casa lor, afl ascultat
Nâdăjdund că doar şi or da peste leac, se sfatul măicuţii aceleia şi după 9 luni, într’un
jeluiau şi <i în toate părţile. Unii ziceau că post mare, au aprins la icoana Precistei trei
trebue să ie la mijloc vr’un «făcut» de mînă făclii de ceară.
vrăşmaşă, alţii că au «Sancă» în casă şi dacă Le ascultase Dumnezeii ruga şi le dăruise
nu ş’or câala, se poate să rămînă fără urmaşi. pe Mioara, dar se vede că preţul mlădiţel a
Cu gîndil că doar şi doar s’o nimeri să-şi
dee peste leac, au umblat bieţii oameni din fost cu mult mai scump decit răsplata celor
trei lumînări.
babă ’n babă, au băut fel de fel de burueni,
au bătut drumurile pin toate părţile unde au Cît nu s’a ajuns, a plătit Magdalina cu
zeau câ-'I are sălaşul vre-un gîcitor vestit... viaţa ei...
afl plătit bani mulţi unui preot văduv de le-a Iată de ce fiecare primăvară i-aduce înaintea
scris «cale de sancă», dar tot înzadar. ochilor vremurile stinse... De-atunci şi pînă
într’o rară se întîmplă insă că s’abate pela astăzi a trăit aşa văduv, îndulcind amarul vieţei
casa Ceouluî o călugăriţă bătrînă... Creştinii cu nădejdea că are să-şi vadă copila mare,
afl primi-o cu drag şi din una in alta, ca cei gospodină harnică la tîrla ei, cu copilaşi mulţi
cu durena, s’au dat în voibă şi despre năcazul împrejur, şi el, bătrîn şi gîrbov, să se răsfeţe
lor, şi Micuţa bătrînă nu le-a eşit din casă în gănguritul nepoţilor.
pînă nu i-a învăţat ce să facă... Cică le-a Cum stetea acuma pe prispă, dus pe gînduri
fost zis: «Gura maicii, pînă acum aţi umblat cu cu privirea perdută în ceaţa albăstrue a fumului
fel de feide «bongoaze», cu lucruri diavoleşti, de tutun, moş Cerbu îşi vedea visul aevea.
şi după-um spuneţi nu v’au fost de nici un Trăia intre nepoţi, îi juca pe genunchi şi zîmbia
folos... iă încercaţi de aici înainte şi cu lucruri auzindu-I par’că cum îl strigă de frumos «Tată
sfinte. moşule» ! I. Clocîrlan.