Page 8 - 1905-12
P. 8
252 LUCEAFĂRUL Nrul 12, 1905
CĂLĂTORII ÎN GRECIA.
u.
La Tanagra.
Dela staţiunea Schimatari pînă Ia ruinele ora
şului Tanagra e o depărtare de vre-o trei Ki
lometri. Cine vrea, tocmeşte un agoiat (cărăuş)
şi poate merge călare. Dar am preferit să merg
pe jos, ştiind că de-alungul drumului ce duce
din cîmpie la Tanagra s’au deschis mii de mor
minte, în care s’afi găsit nepreţuite comori de
artă antică, îngropate de peste două mii de ani
de mîna evlavioasă a Tanagrenilor.
Tanagra a fost un oraş mai mult sau mai
puţin obscur în analele istoriei eline. Toată vaza
sa politică şi-a cîştigat-o din gelozia dintre Atena
şi Teba, cetăţile rivale, cari şi-au disputat cu
armele stăpînirea ei. Cea mai de seamă faptă
ce a văzut acest oraş beoţian, e ciocnirea sîn-
geroasă întîmplată cătră mijlocul veacului al V-lea
între Atenieni şi Spartani, în care cei dintîi
au fost cotropiţi în urma trădării călărimei tesa-
liote prin trecerea ei în tabăra duşmană. Dar Fată, amenintind cu fusul pe Amor tupilat in aratele el.
Atenieni! n’au întîrziat să bată pe Spartani şi
să-şi verse năcazul pe bieţii Tanagreni, ale că se ridică mai tîrziti după dărîmarea Tebei de
ror ziduri le-afl stricat din temelii. Oraşul însă cătră Alexandru cel mare şi ajunge la cea mai
înaltă înflorire sub domnia Romanilcr, cînd ves
tit era prin bogăţiile lui, prin vinul desfătător,
prin casele-I împodobite cu portice largi şi cu
picturi iscusite.
Martorul acestei bunestări a Tandrei e Pa-
usania, cunoscutul călător grec, din epoca An-
toninilor. El ne vorbeşte de frumoa.ele temple
ale Tanagrel, îndeosebi de templul ui Bachus,
în care se află statuia acestui zeu, Ucrată în
marmură de marele artist Calomis; ce teatrul,
ale cărui rămăşiţi şi acuma se văd priitre ruine,
şi de alte clădiri şi curiozităţi ce oraşul îmbia
ochilor vizitatorului în vechime. Vrdnică de
însemnat e observaţia acestui călătorcu privire
la evlavia locuitorilor, cari singurii dntre Elini
nu zidiaCi templele cu casele lor de-;valma, ci
deosebit unele de altele, şi anume tenplele mal
sus de locuinţele lor, Ia aer curat ş departe
de necurăţenia oamenilor. Numai un sngur mo
nument era aşezat în mijlocul cetăţii— monu
mentul poetei Corinna, fiica Tanagre, cea mai
mare personalitate, care prin daru-i dimnezeesc
a cinstit locul de naştere şi a fost fala lui.
Numele Corinnei ne este astăzi curoscut mai
mult prin celebra carte a scriitoare franceze
Mme de Stael declt prin istoria litedurei; căci
din toată opera-I literară nu ne-a rinas decît
o brumă de versuri — nici măcar d am moş
tenit dela colega ei Sappho, neuitat clntăreaţă
Jocul «cu cotylc». (de-acâlare.) a iubirii ferbinţl. Vîlfa ce s’a făcut n preajma