Page 8 - 1905-12
P. 8

252                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 12, 1905

               CĂLĂTORII ÎN GRECIA.
                         u.
                      La Tanagra.
           Dela  staţiunea  Schimatari  pînă  Ia  ruinele  ora­
         şului  Tanagra  e  o  depărtare  de  vre-o  trei  Ki­
         lometri.  Cine  vrea,  tocmeşte  un  agoiat  (cărăuş)
         şi  poate  merge  călare.  Dar  am  preferit  să  merg
          pe  jos,  ştiind  că  de-alungul  drumului  ce  duce
          din  cîmpie  la  Tanagra  s’au  deschis  mii  de  mor­
          minte,  în  care  s’afi  găsit  nepreţuite  comori  de
         artă  antică,  îngropate  de  peste  două  mii  de  ani
         de mîna evlavioasă a Tanagrenilor.
           Tanagra  a  fost  un  oraş  mai  mult  sau  mai
          puţin  obscur  în  analele  istoriei  eline.  Toată  vaza
          sa  politică  şi-a  cîştigat-o  din  gelozia  dintre  Atena
          şi  Teba,  cetăţile  rivale,  cari  şi-au  disputat  cu
          armele  stăpînirea  ei.  Cea  mai  de  seamă  faptă
          ce  a  văzut  acest  oraş  beoţian,  e  ciocnirea  sîn-
          geroasă întîmplată cătră mijlocul veacului al V-lea
          între  Atenieni  şi  Spartani,  în  care  cei  dintîi
          au  fost  cotropiţi  în  urma  trădării  călărimei  tesa-
          liote  prin  trecerea  ei  în  tabăra  duşmană.  Dar   Fată, amenintind cu fusul pe Amor tupilat in aratele el.
          Atenieni!  n’au  întîrziat  să  bată  pe  Spartani  şi
          să-şi  verse  năcazul  pe  bieţii  Tanagreni,  ale  că­  se  ridică  mai  tîrziti  după  dărîmarea  Tebei  de
          ror ziduri le-afl stricat din temelii. Oraşul însă  cătră  Alexandru  cel  mare  şi  ajunge  la  cea  mai
                                            înaltă  înflorire  sub  domnia  Romanilcr,  cînd  ves­
                                            tit  era  prin  bogăţiile  lui,  prin  vinul  desfătător,
                                             prin  casele-I  împodobite  cu  portice  largi  şi  cu
                                            picturi iscusite.
                                              Martorul  acestei  bunestări  a  Tandrei  e  Pa-
                                             usania,  cunoscutul  călător  grec,  din  epoca  An-
                                             toninilor.  El  ne  vorbeşte  de  frumoa.ele  temple
                                             ale  Tanagrel,  îndeosebi  de  templul  ui  Bachus,
                                             în  care  se  află  statuia  acestui  zeu,  Ucrată  în
                                             marmură  de  marele  artist  Calomis;  ce  teatrul,
                                             ale  cărui  rămăşiţi  şi  acuma  se  văd  priitre  ruine,
                                             şi  de  alte  clădiri  şi  curiozităţi  ce  oraşul  îmbia
                                             ochilor  vizitatorului  în  vechime.  Vrdnică  de
                                             însemnat  e  observaţia  acestui  călătorcu  privire
                                             la  evlavia  locuitorilor,  cari  singurii  dntre  Elini
                                             nu  zidiaCi  templele  cu  casele  lor  de-;valma,  ci
                                             deosebit  unele  de  altele,  şi  anume  tenplele  mal
                                             sus  de  locuinţele  lor,  Ia  aer  curat  ş  departe
                                             de necurăţenia oamenilor.  Numai un sngur mo­
                                             nument  era  aşezat  în  mijlocul  cetăţii—  monu­
                                             mentul  poetei  Corinna,  fiica  Tanagre,  cea  mai
                                             mare personalitate, care prin daru-i dimnezeesc
                                             a  cinstit  locul  de  naştere  şi  a  fost  fala  lui.
                                             Numele  Corinnei  ne  este  astăzi  curoscut  mai
                                             mult  prin  celebra  carte  a  scriitoare  franceze
                                             Mme  de  Stael  declt  prin  istoria  litedurei;  căci
                                             din  toată  opera-I  literară  nu  ne-a  rinas  decît
                                             o  brumă  de  versuri  —  nici  măcar  d  am  moş­
                                             tenit  dela  colega  ei  Sappho,  neuitat  clntăreaţă
                   Jocul «cu cotylc». (de-acâlare.)  a iubirii ferbinţl. Vîlfa ce s’a făcut n preajma
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13