Page 11 - 1905-13-14
P. 11

Nrul 13—14, 1905.           LUCEAFĂRUL                        283

     găseşti  o  Florică  mai  ideală  decît  dna  Lucia  A.   ÎNCHINARE.
     Cosma,  fie  ca  voce,  fie  ca  joc,  —  şi  un  cio­  Doamnei: Minerva Brote.
     bănel  mal  simpatic  decît  dl  Stefănescu.  Că  nu   Pe-un luminiş de codru
     ne-a  plăcut  costumul  (absolut  neromânesc)  şi   Altarul se ridică,
     în  unele  părţi,  jocul  cam  exagerat  al  dluî  G.  de   Şi flacăra-i aprinsă
     Pantazi  (Moşul  Ciocîrlan),  n’avem  ce-î  face.  Cu   Pe peatra amintirii...
     atît  mai  drăgălaşă  şi  în  bună  voce  a  fost  Tin-   Prin ramuri bate vîntul
                                                Şi-a florilor mirezme
     cuţa  (dşoara  Delia  Olariu);  mai  potrivit  în  rolul   Se scutură ’n văpaie,
     său:  vînătorul  George  (Dl  iuliu  Enescu);  mai   Prinos din partea firii.
     maestos:  primarul  Frunză  (Dl  Demian)  şi  mai
                                                O liră-l spriginită
     hazlii:   notarul   Haralamb   Călămar   (dl   Ermil   De stîncă... sus in ramuri
     Borcia),  chir  Farfuridis  (dl  Ganea)  şi  Smaran-   Atirnă harfa sfîntă
     diţa (dşoara Eugenia lovescu).                 In umbră de stejar.
       Corul şi orchestra s’a ţinut la înălţime.  Dormiţi, dormiţi în pace,
       Compozitorul,  (care  şi-a  dirijat  însuşi  cîteva   Voi ce cu pietate
     scene  din  operă)  soliştii  şi  directorul  de  muzică   Afi pus întîia peatră
                                                    Acestui sfint altar.
     dl  H.  Kirchner  au  avut  o  mulţime  de  chemări  la
     rampă.  N’au  lipsit  nici  laurii,  (naturali  şi  de   O nu voim podoabe,
     argint) nici splendidele coşuri de flori.  Nici sale ’nmărmurite,
                                                Din bunurile lumii
       După  această  scurtă  apreciare  ne  exprimăm   Nimica nu dorim...
     bucuria,  că  în  curînd,  la  „Astra“,  privitori  şi  di­  Lăsafi-ne-acest templu
     letanţi  ne  vom  întruni  iarăş,  serbătorind  pentru   Pe plaiuri înverzite...
     a  doua  oră  succesul  operei  „Moş  Ciocîrlan"  la   E singura oază
                                                    In care ne unim.
     Sibiiu.                               în amintirea fundatorilor Reuniunii.
                                                                 Maria Cunţan
                                  PĂSCĂLIJA.
                                    (Sfîrşit.)
           „Leri dragă,                  odată  cu  revărsarea  dimineţii.  Ne  luam  căr­
                                         ţile  şi  notiţele  şi  o  luam  una  într’o  parte,
        Dacă  păstrezi  scrisoarea  mea  de  acum  cinci
       ani,  recetind-o  vei  afla  că  prorocirea  mea  s’a   alta  în  alta.  La  masă  vorbiam  puţin,  eram
       împlinit.  Cum  îţi  scriam  atunci,  cu  un  aer  de   obosite  şi  ne  despărţiam  iarăş  în  curînd.
       protectoară,  pe  jumătate  serios,  pe  jumătate  în   Abia  la  cinci-şase  după  amiaz  ni  se  mai
                                         lungiau  poveştile.  Luam  cafeaua,  eşiam  la
       batjocură!  Nu  credeam,  adecă,  în  seriozitatea   plimbare  şi  ne  îngrijiam  destul  de  des  să
       hotărîriî  tale  de  a  face  studiu,  ci  vedeam,  în
       venirea  ta  la  universitate,  mai  mult  un  capriciu,   vedem  vre-o  piesă  mai  bună  la  teatru.  Seara,
       un moft.                          atunci era lumea noastră!
        Şi  iată,  abia  a  trecut  anul  dela  despărţirea   Ne  întorceam  tîrziu  dela  teatru,  îmbucînd
       noastră  şi  presimţul  meu  se  realizează.  Te   cu  multă  poftă  cina  rece,  care  ne  aştepta,  pe
       măriţi dară, scumpă Leri.         masă.  Ne  puneam  să  apreciem  piesa  —  şi
        —  Tu  Felix  Austria,  nube!..  Apoi  într’un   ştii  ce  plăcere  aveam  a  doua  zi,  cînd  aflam
       ceas  bun  să  fie,  draga  mea,  şi  să  te  veseleşti   în  recensiilc  jurnalelor  păreri  de  ale  noastre;
       cu  bărbatul  tău,  păzind  marginile  legii,  şi  să   sau  cînd  rămîneain  acasă,  îţi  aduci  aminte
       fii  cuminte  ca  Raveca...  cum  şi  spune  preo­  decîteori  stăm  seara  întreagă  cu  cartea  des­
       tul din carte, cînd îţi ia cununa de pe cap ?..  chisă  înaintea  noastră  şi  ne  pomeniam,  că
        Nu  mai  ştiu;  am  îmbătrînit.  Cînd  eram  în   bate  douăsprezece  şi  noi  nu  cetisem  încă  nici
       internatul  din  Sibiiu,  ştiam  pe  din  afară  partea   un  şir.  Apoi  lungile  seri  de  iarnă,  cu  pove­
      asta  din  serviciul  cununiei,  îţi  mai  aduci   ştile mătuşii după al doilea ciai ?
      aminte?                              Draga  mea,  cu  vremurile  acele  nu  ne
        Cetesc  scrisoarea  ta,  nu  ştiu  pentru  a  cîta   mai  întîlnim;  cea  mai  fericită  parte  din  viaţă
      oră,  şi-mi  amintesc  cu  drag  de  cei  patru  ani   e aceea, pe care o petrecem la şcoală.
      din  urmă.  Cum  au  trecut,  ca  un  vis  de  tine-   Intri  în  viaţă:  nu  mai  sînt,  ce  e  drept,
      reţă!  Cum  ne  simţiam  noi  de  bine  în  mica   dascălii  pedanţi,  cari  nu  ştiau  decît  să  ne
      noastră  cameră  din  catul  al  111-lea,  cîte  vi­  certe,  dar  nu  mai  sînt  nici  mustrările  lor
      suri  plămădiam  în  poveştile  noastre,  înainte   adevărate  şi  binevoitoare...  Tu  mergi  înainte
      de  culcare.  Şi  cum  se  destrăma  pînza  lor   de  capul  tău  şi  oamenii  te  preamăresc  sau
      străvezie  —  ca  o  pînză  de  păianjen  —  de­  rîd de tine după-cum reuşeşti să te manifestezi
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16