Page 16 - 1905-13-14
P. 16

288                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 13-14, 1905.
            tenului  meu  Dr.  E.  Dăianu,  testamentul  acestui   tografiat  artistul,  la  Dta  am  gîndit;  să  crezi  că  din
            entuziast  fiu  al  Maramurăşulul,  decedat  in  floarea   cealaltă  lume  voi  privi  tot  aşa  la  Dta,  la  mama  cea
            vîrstel.                            mai bună, cea mai iubitoare de pe pămînt!
             înainte  cu  trei  anî,  dl  Dr.  Dăianu  mi-a  dat  spre   2.  Tatei,  care  n’a  conţiat  a  se  espune  la  cele  mai
            citire  manuscriptele  regretatului  Anderco.  Era  foarte   mari  sacrificii  materiale  pentru  mine,  espresiunile  fi­
            încîntat  de  ele  şi  eu  am  rămas  nu  mai  puţin  în-   lialei mulţămirl.
            cîntat, citindu-le.                  3.  Surorilor,  fraţilor,  cunoscuţilor,  amicilor  cari  s’aii
             Era  o  revelaţie  dintr’un  colţ  extrem  al  românis­  interecat de mine în decursul morbului — mulţămirl.
            mului,  care  nu-şi  reclamase  încă  o  pagină  în  istoria   4.  Doresc  a  fi  înmormîntat  după  datinele  poporu­
            literaturii române.                 lui  în  sînul  căruia  am  născut  şi  cui  aparţîn.  Deci  sper
                                                că  iubiţii  mei  părinţi  se  vor  îngriji  ca  babele  plingă-
             Răsfoind  prin  scrisorile  mele,  am  dat  de  acest   toare  să  nu  lipsiască,  asemenea  banul,  colacul,  lumina;
            testament,  rămas  la  mine  sau  din  greşală,  sau   —  găina  neagră  să  se  dea  peste  coştiug  femeii  celei
            pentrucă,  illo  tempore,  l-am  pus  la  o  parte,  ÎRtr’un   mai sărace din sat.
            moment de entuziasm juvenil, pe care prietenul meu   5.  După  înmormîntare  se  va  trimite  un  estract  au-
            Dăianu i-1 va afla, fără îndoială, scuzabil.  tenticat  de  autorităţile  comunale,  din  matricula  mor­
             Recitindu-1, mi se întăreşte din ce în ce convingerea   ţilor, Societăţii „Transilvania", esprimînd regretele asu­
            că  Românii  maramurăşeni  au  o  datorinţă  neachi­  pra perderiî unui capital atît de considerabil, cum a fost
            tată  faţă  de  memoria  singurului  lor  reprezentant   stipendiul  pe  6  ani.  în  privinţa  aceasta,  să  nu  uite
                                                fraţii  mei,  dacă  vor  perveni  la  o  bună  stare  materială,
            în  Panteonul  român:  de  a  îngriji  punerea  sub
                                                că  familia  Honorodanu  Anderco  s’a  făcut  datoare  So­
            tipar a scrierilor lui Artemie Anderco.  cietăţii  „Transilvania",  încît  prin  stipendiare  ea  asi­
             în  deceniul  al  şaptelea  al  veacului  trecut,  fiul   gură  viitorul  unui  tînăr.  Sper  că  atunci  nu  vor  şovăi
            Maramurăşului,  care  învaţă  limba  românească  din   asupra  unei  sune  de  bani  ce  pentru  dînşii  puţin  ar
            propria-î  sîrguinţă,  poate  fi  pus  în  privinţa  limbeî   pondera.
            ca model alăturea de oricare autor de dincoace.
                                                 6.  Biblioteca  mea,  partea  italiană  şi  franceză,  o  las
             în  privinţa  sentimentelor  naţionale,  fie-ne  permis   Societăţii  de  lectură  a  Românilor  din  Maramurăş  şi
            a-î  reclama  un  loc  de  onoare  în  întîiul  plan,  fără   în  caz  de  neprimire  saiî  disolvare,  Convictului  român
            osebire de graniţe.                 din Sighet. (M. Sziget)
             Dînd  la  lumină  aceste  şiruri  ale  lui  (poartă  tit­  7.  Partea  română  şi  celelalte  limbi  rămîne  familiei,
            lul:  „piuariul"  1877.  VI.)  remarcăm  şi  de  astădată   spre a înmări biblioteca începută de tătuca.
            aceeaş  seninătate,  —  cea  din  urmă  —  aceeaş  dra­  8.  Manuscriptele  limbistice  şi  literare  le  las  lui
                                                Teodor  Mărgineanu,  teolog,  actualminte  pedagog  pe
            goste  de  neam,  acelaş  cald  entuziasm,  ale  cărui  pal­
                                                lîngă  fiii  Dlui  Petru  Mihalyi.  Nimene  ca  el  va  şti
            pitări  îşi  urmează  cadenţa  obicinuită,  chiar  şi   aprofita  de  notiţele  culese  în  decursul  anilor.  Nimene
            în  clipele  cînd  tînărul  autor  se  simţeşte  „din  ce  în   ca  el  va  şti  înţelege  secretele  acelor  note,  el  cu  care
            ce mai slab..A. C.                  de  atîţa  anî  fantasticam  asupra  „Dicţionarului  provin-
                                                cialismelor", critica limbii şi alte lucruri limbistice.
                „Dorinţele mele, cele despre urmă.
                                                 9.  Manuscriptele  ştiinţifice  (Medicină,  Ştiinţe  na­
              în  deplină  sănătate  a  minţii  mele;  în  numele  tată­
             lui şi a Fiului şi a Spiritului sfînt.  turale  etc.)  rămin  în  familie  ;  ...dar’  de  vor  da  voie
                                                oarecăruia  a  îmbrăţoşa  cariera  mea,  pentru  care  eu
              Simţindu-mă slab din ce în ce mai mult, am dorit să
             scriu  aceste  puţine  rîndurî  ca  ultimul  articol  din  „pi­  atît am fost de apasionat!
             uariul" şi ca ultimul ecoti al spiritului meu.  10.  Manuscriptul  cel  mai  important  „Napldm"  şi
                                                „Piuariul"  ce  fac  9  volume,  necalculînd  cel  de  pe
              1.   Mamucheî mele celei scumpe mulţămite eterne   1877,  abia  început,  aparţîn  cu  tot  dreptul  familiei,
             pentru  sacrificiile  de  toate  feluri  ce  mi-a  arătat  în   în  acele  pagini  mi-am  depus  sufletul:  acolo-s  eu.
             cură.  Numai  o  mamă  poate  face  şi  suferi  aceea,  ce   L-am  cultivat  cu  mare  predilepţiune;  în  ore  rele  mă
             ea  făcu  şi  suferi  pentru  mine  în  acest  îndelungat  şi   mîngăiam  cu  dînsul  cetind  despre  zile  bune,  saiî  de­
             greu  morb.  Nimenene  şi  nimic  n’ar  putea-o  răsplăti.   spre  iubiţii  depărtaţi.  Anul  1873  nu  e  copiat;  rog  pe
             Ce-s  mulţumirile  şi  espresiunile  de  gratitudine  ale   acela  dintre  fraţii  mei,  sati  alt  membru  din  familie
             mele?  Cuvinte,  simple  cuvinte,  ce  în  faţa  nopţilor   ce  va  lua  interes  de  cele  cetite,  să  binevoiască  a
             veghiate  asupra  mea,  a  răbdării  tuturor  prostiilor  ai   pune  în  curat  şi  acel  an,  spre  a  salva  de  perdere
             morbosului,  şi  a  altor  nenumărate  secături  —  par’   impresiunile  călătoriilor  mele  la  Viena  (cu  ocaziunea
             ironie.  Deci  la  Tatăl  cel  ceresc  răsplata;  numai  el  ştie   expoziţiunii universale), şi în România.
             recompensa atîta interesare, atîta iubire.  Fratele  T.  Mărgineanu  este  autorizat  a  ceti  „Piua­
              Cînd  te  vei  uita,  mămucă,  la  fotografia  mea  din   riul"  spre  mai  uşoară  înţelegere  a  unor  note  ce  va
             Paris,  adu-ţî  aminte  că  în  acel  moment  cînd  m’a  fo­  afla între manuscrisele, luilăsate."
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20