Page 3 - 1905-13-14
P. 3

Nrul 13-14, 1905.          LUCEAFĂRUL                         275
                                  miORIŢfl
                        - BALADĂ POPOfiALĂ culeasă de GEORGE CÂTANĂ. -
      Pe un picior de plai,   De trei zile 'ncoace   Pe cînd înverzeşte   Şi mi ţi-i omoară.
      Pe-o gură de ral,  Gura nu-ţi mal tace.  Frunza codrilor,  La stăpîn soseşte,
      Iată vin în cale   Ori iarba nu-ţî place   Iarba cîmpilor.  Urlă şi schinceşte,
      Şi scobor la vale,   Ori eşti bolnăvioară,   Azi ori nici odată,  Contra lui Vrîncean
      Trei turme din munţi,   Mioriţă-mioară?  Azi îţi mai arată   Şi-alui Ungurean,
      Din munţii cărunţi.  — Drăguţule bace,  Bărbăţia ta   Ce veniafl călări,
      Şi trei zile ’n rînd   Iarba mie-mi place   Pentru viaţa mea.  Pe cai de neferl,
      Tot scobor sbierînd   Şi nu-l bolnăvioară   Că baciul Vrîncean,  Pe cai munteneşti,
      După frunza deasă   Draga ta mioară.  Cu cel Ungurean,  Pe cai mocăneşti.
      Iarbă de mătasă,  Dară efl n’am stare   Vor să mă ’mpresoare   Vîrtoşi în făptură
      Apă răcoroasă,   Nice alinare,    Şi să mă omoare,  Şi groşi la stătură,
      Doină drăgostoasă.  Şi gura nu-mi tace,  Oi cînd aromesc   Groaznic hăulind,
      Iar cei ciobănaşi   Că semn mi-se face   Cîni cînd aţipesc!  Groaznic şuerînd
      Rumeniorî şi graşi,   Că baciul Vrîncean,  — Baciule stăpîne,   Şi vărsînd din gură
      Unu-i Moldovan,   Cu cel Ungurean,  Căpitan de stine,  Patimă şi ură.
      Unu-î Ungurean   Mare hoţoman,    Ce m’ai făcut mare,   Căţălandrul sare,
      Şi unu-i Vrîncean.  Vreau să te ’mpresoare   M’aî făcut mai tare   Latră cu turbare,
      Le tot mînă ’n şir:   Şi să te omoare,  între cînii tăi,  Caii forăesc,
      Bîr, oiţă, bir!  Oi cînd aromesc,  Frăţiorii mei,  Sar şi se zmîcesc.
      Iar dintre ciobani,   Cîni cînd aţipesc.   Ca să-ţi păzesc turma,   Iar cel Ungurean
      Tinerei de ani,  Stăpîne, stăpîne,  Să-ţi adurmec urma   Hîtru şi iclean,
      Nime nu-mi mina,   Chiamă lîngă tine,   De lupi şi de furi   Spre oblînc se pleacă,
      Nime nu-mi d’avea   Chiamă şi un cîne,  Ce es din păduri.  Bagă mîna’n teacă
      Turmă mai frumoasă   Cel mai voinicos,  Ca să-ţi fure caşii   Şi trage-un piştol,
      Şi mai număroasă,   Cel mai bărbătos   Şi mieluţii graşii,  Umplut cu omor;
      Grasă şi lăptoasă,   Şi pune la sîn   Pe cînd înverzeşte,  Trage şi ţinteşte,
      Albă şi lînoasă,  Hangherul păgîn.  Pe cînd înfloreşte   Căţelul loveşte.
      Ca cioban Mocan,   Şi pune la cap,  Frunza codrilor,  Căţălandrul plînge
      Baciul Moldovan.  Măciuca de fag!“  Iarba cîmpilor.  Şi se scaldă ’n sînge.
      Iar cel Ungurean                  Azi ori nici odată,   Cade cu iuţală
      Şi cu cel Vrîncean,   Baciul Moldovan,   Puterea mea toată,   Şi nu se mai scoală.
      Mare hoţoman,    Mîndru şi iclean,   Mi-o voi arăta,  Ei se avîntează
      Mări se gîndiră   Turmele-şi roteşte,  Pentru viaţa ta!“  Şi înaintează,
      Şi se sfătuiră,  Iute se porneşte,                 La cioban sosesc
      Cum să-l împresoare   Spre negrul zăvoi,  lată, mări, iată,  Şi aşa-i grăesc :
      Şi să mi-1 omoare   Mult plăcut la oi.  Se ivesc îndată   „Cioban, ciobănele,
      Pre cel Moldovan,   Şi pe lîngă sine   Baciul Ungurean   Feciorel de lele,
      Că-î mai Ortoman,   îşi chiamă şi-un cîne   Şi cu cel Vrîncean,  Ce ai oi mai multe,
      Şi-are oi mai multe,   Dintre cînii sei,  Cu măciuci de spini,   Multe şi cornute,
      Multe şi cornute,   Tari ca nişte lei,  Cu-o ceată de cîni,  îţi alegi şi-ţi laşi
      Grase şi lăptoase   Cel mai voinicos,  Ca să-l împresoare   Cîmpii cei mai graşi.
      Albe şi lînoase,  Cel mai bărbătos,   Şi să mi-1 omoare   Şi prin ale tale
      Şi cai învăţaţi   Căţăluş de stînă,   Pre cel Moldovan,  Igrele din vale,
      Şi cîni mai bărbaţi.  Crescut de-a sa mînă.   Că-i mai ortoman   Calci dumbrăvile
                       Şi-apoî îl netezeşte   Şi-are oi mai multe,   Şi paşti erbile,
      Iar cea Mioriţă,  Şi aşa-i grăeşte:   Multe şi cornute,  Şi cu cînii tăi,
      Cu lîna plăviţă,   „Căţăluş, căţăl,  Grase şi lăptoase   Tari ca nişte lei,
      Mioriţa lae,     Căţăl voinicel,  Albe şi lînoase   Ne-ai omorît cînii
      Lae, bucălae,    Ce ’n timp de nevoi   Şi cai învăţaţi   Vingătorii stîniî.
      De trei zile ’ncoace   Prin furtuni şi ploi   Şi cîni mai barbaţi.   Haid’ cu noi spre codru,
      Gura nu-l mai tace,   Turmele-mi păzeşti,  Iară cel dulău,  Sufleţel de lotru.
      Nici nu se alină,   Stîna mi-o fereşti   Căţăl tare rău,  Viaţa să ţi-o frîngem,
      Nicîn’are hodină,  De lupi şi de furi   Căţăluş d’un an   Zilele să-ţi stingem,
      Tot cobeşte-a răă,   Ce es din păduri,  Al lui Moldovan,  Groapă să-ţi săpăm,
     Lîngă baciul săfi.   Ca să-mi fure caşii   Cătră cîni s’avîntă   Să te astupăm,
     „Mioriţă lae,     Şi mieluţii graşii,  Şi mi ţi-î frămîntă   Să te punem bine
     Lae, bucălae,     Pe cînd înfloreşte,  Şi mi ţi-i doboară  Să scăpăm de tine.
   1   2   3   4   5   6   7   8