Page 9 - 1905-13-14
P. 9

Nrul 13-14, 1905.          LUCEAFĂRUL                         281
     serbărilor  —  opera  bucovineanului,  scrisă  la  o   Aur mîndru şi argint
     acţiune   moldovenească,   executată  de   o  pri­  îţi fac traiul scump, plăcut;
                                                CîţI îl prind ÎI tot adun,
     madonă  bănăţană,  de  un  tenor  din  Muntenia,   Că sînt prietini ce nu mint.
     un  „Moş  Ciocîrlan"  băsărăbean  şi  un  cor  tran­  Apoi  se  descopăr  cămătăriile  şi  taina  como­
     silvănean.                         rilor  lui,  cari  erafl  făcute  din  zestrea  de  100
       Acţiunea  se  petrece  într’un  sat  din  munţii  Ol­  galbini  ai  nepoatei  Florica,  moştenită  dela  ta­
     teniei.  Sînt  două  părechi  de  îndrăgostiţi:  Cio­  tăl  ei  şi  administrată  de  Moş-Ciocîrlan.  Taina
     banul  Stan  de  Florica,  nepoata  zgîrcitului  Moş-   n’o  ştia  nimeni  pe  sub  soare  decît  Chirilă,  care
     Ciocîrlan,  şi  vînătorul  George  de  Tincuţa,  fata   ştia  s’o  exploateze,  mulgînd  mereu  de  parale  pe
     crîşmarului  din  sat,  Farfuridis.  Fiecare  dintre   nefericitul  zgîrcit.  —  Chirilă,  voind  să-şi  răzbune
     amorezaţi,  înzestraţi  numai  cu  însuşiri  bune,  are   împotriva  lui  Stan,  se  aşază  la  pîndă.  Întorcîn-
     cîte  un  rival:  primul  pe  pescarul  Chirilă,  un  be­  du-se  dela  clacă  Florica,  Chirilă  se  dă  pelîngă
      ţiv  al  cărui  principiu  de  viaţă  se  resumă  în  :   ea  şi  vrea  s’o  sărute,  cu  deasîla.  Soseşte  Stan,  o
             Dracu ştie ce belea,       scapă.  Chirilă  scoate  cuţitul  şi  vrea  să-l  stră­
             Vinu-î mîngăerea mea,      pungă, dar ţipătul Floricii :
      iar  al  doilea  pe  notarul  satului,  Haralamb  Că-   Săriţi cu toţii,
      lămar,  un  fricos  caraghios.  Dragostea  dublă  se   Că e omor;
                                                Săriţi cu toţii
      învîrte  în  jurul  zgîrceniei  lui  Moş-Ciocîrlan  care,   în ajutor!
      la  sfîrşit,  cade,  iar  îndrăgostiţii  se  iau:  Stan  pe   adună  tot  satul.  Chirilă,  ferecat  în  fiere,  e  pus
      Florica  şi  George  pe  Tincuţa,  cu  binecuvîntarea   la răcoare.
      corului:
             Să trăiţi mirese, miri,      Actul  II.  O  scenă  de  dragoste  între  Florica
             Tineri îndrăgiţi;          şi  Stan,  în  casa  lui  Moş-Ciocîrlan,  cu:  „Mă
             Traiul plin de fericiri    iubeşti,  Florică  ?“.  —  „Da,  te  iubesc  !“.  Florica
             Mulţi ani să-l trăiţi.     pleacă  să-şi  spună  fericirea  Tincuţiî.  Se  întoarce
       Actul  /.  se  desfăşură  la  crîşma  grecului  Far­  Moş-Ciocîrlan  acasă  şi,  uitînd  oblonul  deschis,
      furidis.  Aici  petrece,  împrejurul  unei  mese  încăr­  îşi  guguleşte  zimţişorii.  Chirilă,  care,  uscîndu-i-se
      cate  cu  vin,  norodul  din  sat,  cu  primarul  în   din  nou  gîtul,  venia  tocmai  după  un  mic  îm­
      frunte, cîntînd:                  prumut,  observă  unde  îi  ascunde  cămătarul.  îm­
             Cînd griji a te munci încep,  prumut  nu-î  dă,  dar  îi  făgădueşte  pe  Florica,
             E bun mijloc să vil la cep;  promiţîndu-i  din  zestrea  fetii  20  galbini.  Chi­
             Căci ele fug de poloboc,
             Ca lupii speriaţi de foc.  rilă  se  învoeşte,  dar  Florica  deodată  cu  capul,
       într’aceea   vine,   alergînd,   notarul   Călămar,   mai bine fuge ’n lume.
      cîntînd:                            Se  ţine  vînătoarea  proiectată.  Dintre  puşcaşii
             Sus, din codr’un lighioî   cari  stau  la  pîndă,  George  observă  pe  Chirilă
             Se coboară ’n sat la noi.  că  ascunde  comoara  furată  alui  Moş-Ciocîrlan.
                                        Se  iveşte  şi  pribeagă  Florică,  înso  ită  de  Tin­
       Bietul  notar  văzuse  un  urs.  Cei  de  faţă  rîd
      de  el  şi  hotăresc  să  iasă  la  vînătoare.  De  pe   cuţa,  care  voia  s’o  întoarcă  acasă.  Ambele  se
      plaiul  din  apropierea  crîşmeî  coboară  la  vale,   întîlnesc  cu  notarul  şi  grecul,  cari  eşise  şi  ei  la
      cîntîndu-şi  dorul  inimii,  ciobanul  Stan.  Ajuns   vînat  înarmaţi  pînă  ’n  dinţi,  şi  pornesc  tuspatru
      pe  scenă,  se  ia  la  ceartă  cu  Chirilă,  dintr’un   prin  codru  şi,  minune,  se  întîlnesc  tocmai  cu
      păhar  de  vin.  Acesta  din  urmă  pleacă  furios  şi   dihania  de  urs,  care  cade  împuşcat  de  glonţul
      ameninţînd  cu  :  „S’o  ţii  minte  !“,  iar  primarul   lui  George.  Sosesc  toţi  vînătorii  veseli  şi  cîntă:
      învită pe săteni la clacă.           Ura, ura, ural   Fete sprintenioare,
                                                          Unde este vin?
                                           Ce veselie-I azi,
       Fetele  chiamăşi  pe  Florica,  care,  de  frica  un­  Că satul a scăpat   Să turnaţi de grabă
      chiului  ei  Moş-Ciocîrlan,  nu  cutează  să  pără-   De urs şi de năcaz. Tot păharul plin.
      siască  bordeiul.  în  sfîrşit,  la  rugămintea  lui  Stan,
      se hotăreşte:                        Mulţi ani, voinic puşcaş, George e voinicul,
                                           Traiu bun noi îţi urăm. Lui să-i închinăm,
             De dragul tău,                Şi ’n vechiul obiceifl,   Că lui se cuvine
             Iubitul meu,                  Pe cap te ’ncununăm.   Cinste, ca să-I dăm.
             Uit de nevoi,
             Mă duc cu voi.               Actul  IU.  în  piaţa  satului  veselie  mare.  Vînă-
                                        toriî  duc  ursul  la  primărie  şi  pe  urmă  hai  pe
       Tot  aşa  şi  Tincuţa,  ibovnica  lui  George,  pe
      care  încă  nu  vrea  s’o  lase  Farfuridis.  După   jocuri  :  Învîrtita,  Sîrba,  Căluşerul  etc.  Cînd  joacă
      plecarea  sătenilor  vine  Ia  crîşmă  Moş-Ciocîrlan   mai  bine,  vine  straja  satului  şi  vesteşte  că  pe
      cîntînd:                          Moş-Ciocîrlan  1-aCi  jefuit  hoţii.  Toţi  pleacă  „prin
             Hei, ce bucurie simţ       codru,  prin  livadă  şi  prin  lunci",  să  găsiască  ho­
             GalbinI numărînd cu zimţi...  ţul.  Numai  Stan  şi  Florica  rămîn  locului.  Stan
                                        o peţeşte, ea-î răspunde :
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14