Page 14 - 1905-15-16

306 LUCEAFĂRUL Nrul 15—16, 1905.
D A S C Ă L U L . 1
Moşneag senin, eu lîmpla ta curată — A fost de mult. — O rază care luptă
O cer, pe veci, nădejdii mele pază, Zadarnic cu cîmpiile de ghiaţă, —
Din soarele copilării mele Vezi, astăzi valul altei vieţi mă poartă
în ochiul tău mai licăreşte-o rază. Şi ’nţelepciunea altei lumi mă 'nvaţă.
în suflet simt cum negura se sfarmă Dar sufletul şi azi îşi are cuibul
Şi se ’mpleteşte albă dimineaţă, Acolo sus în satul de sub munte,
Cînd ochiul tăă în inimă-mi coboară, Unde şi azi zimbeşte împăcată,
Topind încet cetatea ei de ghiaţă. Curata cinste-a pletelor cărunte.
Azi, ca un sfînt dintr’o icoană veche, Bucoavna ta, sub pravul de pe grindă,
Blînd îmi resai cu faţa ta blajină, îşi hodineşte ’nvăţătura moartă,
Cu zimbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi, Dar glasul tău şi azi, la zi de praznic,
Strălucitori de lacrimi şi lumină. Toată povara greului o poartă.
Cu tin’ rcsar atîtea nestemate — Pierdut ascult cîntarea ta la strană
Din îngropatul vremilor tezaur Şi tainică şi sfîntă-mi pare clipa,
Şi amintirea ’n ţara ei mă poartă, Pare că duhul altei lumi m’atinge,
Cu pas încet, în carul ei de aur... în zbor domol, pe frunte cu aripa.
Mă văd în pragul zilelor mai bune... Căci simt plutind prin fumul de tămîe
O casă ’n deal cu straşine plecate, Sfinţenia cîntării preacurate,
Unde-asculta de sfaturile tale Ce-a rumenit o lume cu senina
Atîta rîs şi-atîta sănătate, Cucernicie-a vremilor uitate.
în frunte, tu părea-i un mag din basme, Şi ’n ochii tăi văd strălucind scînteia
Cînd soarele trecînd peste fîntînă, Din focul mare-al dragostii de lege,
Blînd pătrundea prin straşina de paie Ce prin potopul veacurilor negre
Şi lumina bucoavna ta bătrînă. Ne-a luminat cărările pribege.
Octavian Goga.

©
DUPĂ RIGUROS. 2

La apelul nominal legară cunoştinţă. Cum ve­ Al treilea era .n călugăr piarist, un tînăr ca
niseră toţi din provincie, nu cunoşteau pe ni­ de 24 de ani, foarte palid, cu ochi pătrunză­
meni în vălmăşala aceasta de candidaţi tineri, tori.
mult mai tineri de cum erau ei. Hotărîră să se Al patrălea era un ungur de pe la Seghedin.
aşeze mine dimineaţă la aceeaş masă, să se ajute Un băiat vesel şi nepăsător, care făcea haz de
împrumutat la tema scripturistică. Erau cinci mutrele speriate ale celorlalţi.
profesori, cari se prezentaseră pentru examenul — Ce, dlor colegi, vă e teamă? Uitaţi-vă la
din urmă, să-şi ia diploma. mine, nici n’am luat cartea în mînă şi am să
Cel mai bătrîn, un neamţ ca de 45 de ani, trec, la sigur. Din istoria filozofiei n' m cetit
părea foarte îngîndurat şi abătut. Trecuse peste decît pe Spencer. Am presimţ, că din el mă as­
jumătatea anilor de serviciu, fără să-şi fi ispră­ cultă. La o întrebare n’o să ştiu nimic. O să
vit examenele. Nădăjduia să o mai încurce mă prefac, că nu-nii vine în minte, pe urmă
cîţiva ani cu profesura, pe urmă să-şi ceară oi spune eu ceva, o prostie, fără îndoială; pro­
penzionarea. Om cu familie — avea cinci copii fesorul se va înfuria, va vorbi el jumătate de
— nu se mai încumăta să-şi cerce norocul la ceas, apoi îmi va zice: ian zi ceva despre Her-
examene. Trecuse cu chiu cu vai peste cele bert Spencer, că numai acum a murit... Ce
două, înainte cu vr’o şase ani; la al treilea s’a drac, trebue să aibă omul şi noroc, că numai
prezentat însă numai după multe somări şi ame­ cu mintea n’o scoţi la cale!
ninţări, că-1 vor scoate din post. în sfîrşit, al cincilea era Român, un băiat mic
Cel de al doilea era un rutean maghiarizat, şi îndesat, care spera să ia o catedră la Brad,
băiat foarte tînăr, isprăvise cursul numai înainte sau la Braşov.
cu un an. Se vedea omul bine pregătit, dar se Luară masa împreună. Şi nu se mai slăbiau
piîngea, că e bolnav. din întrebări. Fiecare era curios de cunoştinţele
1 Din volumul „Poezii", sub tipar. 2 Din volumul „Icoane", sub tipar.