Page 15 - 1905-15-16

Nrul 15—16, 1605. LUCEAFĂRUL 307
celuialalt şi cerca să se lămuriască asupra unor teza ta, dar a greşit dobitocul ăla de servitor
chestiuni, cari i se păreau încurcate. Discuţia plicurile.
se continuă la cafenea, pînă sara. Şi se apucară de lucru.
La cină erau deja pretinî buni, caşi cînd ar Pe la zece, intră servitorul cu sticle de bere
fi fost tot împreună, şi neamţul ca mai bătrîn, şi cu chifle.
le zise: Pauzau cu toţii, aprinzîndu-şi ţigările, reci­
— Apoi, dacă îmi permiteţi — servus colegi! tind u-şi lucrările în tihnă şi schimbînd, din
Şi ciocniră halbele. cînd în cînd, cîte un gest dela o masă la alta.
Discuţia urma înainte, percurgînd în liniamente Prezidentul se încrunta de după ochelari.
mari, întreg materialul. — Rog pe domni să fie în linişte...
— Aşa, toţi cinci laolaltă, zise ungurul, am Se făceau abonamente pentru prînz, care îl
scoate noi la cale un examen foarte cinstit. luau acolo, şi servitorul Jânos, cu mustăţile
Se culcară de vreme, ca să se poată pre­ lungi şi unse, incasa paralele, făcind glume,
zenta cît de dimineaţă la examen. lăsînd în urmă-î un miros foarte tare de rachiu
înainte de şapte se întîlniră la dejun, sorbiră de prune...
cafeaua în pripă şi porniră. Pe la patru după amiaz, cînd mai eraţi în
Ocupară masa din colţ, aşteptînd cu neastîm- sală numai vre-o zece candidaţi din cei nouă­
păr distribuirea tezelor scripturistice. zeci de azi-dimineaţă, eşiră şi ei.
Studenţii ceialalţi, cari se pregătiau pentru — Să vă spun eu una, zice Ruteanul. Să
examenul întîi sau al doilea, se plimbau agitaţi, lăsăm discuţiile la o parte, că numai ne zăpă­
aşezîndu-se la cîte-o masă, ca să-şi schimbe cim. Facem o escursie pe Gellerth, luăm o bere
în curînd locul, lîngă cîte-un pretin, sau lîngă şi ne culcăm de timpuriu, ca să fim limpezi pe
vr’o „autoritate" oare-care, recunoscută. dimineaţă. Ce-om şti om şti; sîntem osteniţi
— Se caută un filozof clasic! noi de ajuns!
— Se caută un filozof modern! Se despărţiră de timpuriu, urîndu-şî reuşită
— Se caută un matematic! şi făgăduindu-şi să se întîlniască în ziua urmă­
— Un vis-â-vis se caută, domnilor. toare la 12, la „Drexler".
Rîdeau cu toţii şi făceau gălăgie, ca să-şi * * *
mulcomiască emoţiile spaimei lăuntrice. La unsprezece ore piaristul scobora treptele
Cei cinci, cari nu aveau a face cu ceialalţi otelului suteran dela „Drexler". Se uită împre­
candidaţi şi erau avizaţi numai la puterile pro­ jur, — nu venise încă nimeni.
prii, steteau liniştiţi la masă. Se aşeză Ia masa din colţ, în apropierea
Intr’un colţ, o filozofteriţă speriată, nu ştia uşeî, şi luă o bere. Era liniştit; ştia că o să
unde să se aşeze. treacă şi a şi trecut. Răsfoia jurnalele în tihnă,
Se ridică un candidat dela o masă: fumîndu-şî ţigara. Din cînd în cînd se uita la
— Dşoara nu pofteşte cu noi, sîntem mate­ ceasornic.
matici ? Apăru după o jumătate de oră Românu. II
— Nu, dle coleg, eu sînt pentru franceză- văzu de departe, prin sticla uşei, că a izbutit
germînă. şi el.
— Franceză-germînă, strigă el tare, se caută îşi strînseră mînile cu căldură.
un loc pentru franceză-germînă! Urmară întrebări şi răspunsuri grăbite. Fie­
O aşezară şi pe ea. care era curios de întrebările ce le prinse cela­
Se făcu tăcere. lalt, de observările profesorilor, de reuşita ce-
Prezidentul comisiei examinătoare intră grav, loralalţi.
uitîndu-se pe de-asupra ochelarilor. — Neamţul şi cu Ungurul isprăvesc în cu­
Plicurile se distribuiră. rînd. Aud, că le merge binişor; Slovacul s’a
Fiecare examina scrisoarea şi sigilul, înainte retras.
de a rupe plicul. Un murmur uşor se auzi în — Cum aşa?
sală. Vedeai pe cîte unul rîzind înfundat, de — Spunea că i-a venit rău... Pagubă de el
bucurie că luase o temă uşoară şi o comisiune săracu, era aşa de bine pregătit.
foarte bună; alţii steteau cu teza în mînă, gal- — In sfîrşit, poate îl vor admite în luna
bini de spaimă, citind, pentru a nu ştiu cîta viitoare, dar bieţii ăştialalţî doi de-ar scăpa te­
ora, titlul tezei, fără să-l înţeleagă... feri, că mi-e cam groază...
Cei cinci erau liniştiţi. Primiseră lucruri uşoare — Zău şi mie... Ce prostii mai sînt şi exa­
de pedagogia practică; singur piaristul avea să menele estea, la vîrsta noastră. Să ştiu că ajung
scrie despre Etica lui Spencer. ininistru-preşedinte şi n’aş mai face unul... La
Ungurul făcea haz: vrîsta noastră să memorizezi ca un copil date
— Nu v’am spus? Mie mi-a fost destinată biografice, teorii filozofice, care de care mai în­