Page 16 - 1905-15-16

308 LUCEAFĂRUL Nrul 15-17, 1905.

curcate. înţeleg să te ocupi in specialitatea ta, înaintarea, destoinicia, viitorul şi viaţa ta în­
dar’ ce nevoe am eii, ca profesor de matema­ treagă. Odată ce-o ai în mînă, îi notezi numă­
tică, de teoriile lui Kant?... rul şi datul, pe urmă o arunci între hîrtiile ne­
— Şi unde o să te aplici? trebnice.
— La Brad, sper, ori la Braşov. Eşti om cuminte; cuvîntul tău are greutate.
— Aveţi gimnazii confesionale, aşa e, dar Cei trei pretini îşi petreceau povestindu-şi
propuneţi ungureşte ? planurile, cariera ce o vor percurge.
— Nu, româneşte. — Interesant, începu Românu, că nu simţesc
— Româneşte, cum se poate ?... bucuria, pe care speram s’o resimt. Sînt vesel
Şi piaristul rămase uimit de această desco­ ce e drept, — dar unde e veselia de acum —
perire cu totul nouă. pe lîngă ceea cînd am isprăvit gimnaziul ? Mâ
Trecuse de amiaz şi ceilalţi nu se mai arătau. văd cum stăm înaintea gimnaziului, cu chipiul
— Să ştii că-î răii de ei, zise călugărul pe ceafă, cu certificatul de maturitate în buzu­
şi-şi comandară prînzul. nar. Cine era mai fericit decît mine? Şi cine
într’un tîrziu, apare Ungurul cu mutră des­ era mai cuminte? Astăzi?.. Simţesc ce s drept
perată, izbeşte pălăria pe un scaun şi cere o o uşurare, dar fericit nu sînt; iar cît pentru cu­
bere. minţenia mea, nu mai am iluziile de odată. Cu
— Prost lucru, fraţilor! — Soarbe păharul din- cit adînceşti mai mult ştiinţe, cu atît afli cît de
tr’o- înghiţitură, îşi şterge mustăţile şi — tace. puţin ştii însuţi. Cît despre viitorul fericit — nu
Tac şi ceilalţi doi, căci nu mai aveau nevoe ştiu ce să zic. Că jumătate din viaţa mea s’a
de explicaţii. dus — jumătatea cea mai frumoasă — restul
— Adică nu glumeşti, întrebă într’un tîrziu nu mai poate avea farmecele şi emoţiile celui
piaristul, n’ai izbutit? dintîi...
— Eu ? am izbutit, frate dragă, ' dar bietu Piaristul avea planuri înalte. Avea nădejde
Neamţu s’o dus dracului... Ce porcărie! Zău, să ia o bursă dela stat pentru Paris sau Berlin;
mai bine ne-ar fi trîntit pe toţi numai să-l lase ungurul era cel mai fericit.
în pace pe bietu bătrîn. Să-l fi văzut săracu — Eu nu mai merg nicăirî. Bine că m’a scăpat
cum plîngea, de nu-1 mai puteam opri... Nu Dumnezeu teafăr şi cu pielea întreagă ...
l-am putut aduce cu mine; a spus că merge Sara, pe la unsprezece, îşi urmau poveştile
de-adreptul la gară şi nu mai vine în Pesta cît în colţul unei berării de vară. Rîdeau şi erau
trăeşte. veseli acum cu toţii.
Stau cu to ii posomoriţi sub povara acestei Ungurul se ridică deodată.
ştiri, îmbucau rar şi abia scoteau cîte o vorbă. — Uite, Neamţul!
Tîrziu, cînd isprăviseră cu masa, ungurul în­ Se uitau cu toţii înspre intrare. într’adevăr,
cepu iarăş cu glumele: în întîiul moment li-se păru că-î el. Cu pălăria
— Cît pentru mine — cum v’am spus. M’a trasă pe ochi, cu barba galbină şi frumos pep-
întrebat ceva despre Hegel. Eu nimic : Am în­ tănată în două părţi, aducea mult cu bietul
curcat ceva, ce am prins alaltăerî din discuţia neamţ. Dar nu era el.
voastră. Prost voi fi încurcat-o, căci se înfuriase Pe o clipă, icoana lui le trecu pe dinaintea
rău profesorul. Mi-a vorbit jumătate de cias. ochilor minţii. îl vedeau ghemuit într’un colţ
Pe urmă, îmi zice cu un zimbet ironic: Dta, dle al cupeuluî, cu pălăria trasă pe ochi, aţipind
candidat, dacă nu ceteşti cărţi de studiu, de ca să se treziască la intervale foarte scurte, în
sigur ceteşti jurnale ... Zi ceva despre Herbert trăsăriri nervoase. Şi în barba lui galbină şi
Spencer, măcar datele biografice ... frumos peptănată în două părţi, în care stră-
Rîdeau toţi trei cu hohot. luciau cîteva fire arginţii, sclipia, la lumina
— Zău, nu vă minţesc ... am dat un răs­ nesigură a lampei de gaz, o lacrimă uitată.
puns de şi eu mă minunam. Norocu, mă, dacănu-i
năroc nu-î şi — pace!
încetul cu încetul conversaţia deveni mai ve­
selă. Simţiau o mare uşurare în suflet la gîn- fl F O S T . . .
dul, că au scăpat de o povară aşa de neplă­ De mult a fost. . . şi n’a fost vis,
cută. Le vinea să zimbiască la cugetul, că in
sfîrşit o să pună mîna pe diplomă. fl fost o serbătoare,
Cînd sufletul mi s’a deschis
A, diploma! în faţa ta, o soare !
Un petic de hîrtie, tipărită frumos şi scrisă Şi tu atunci încetinel,
cu rond, o bucată de pergament, pentru care Cu razele-ţi Iumine,
ai cheltuit cei mai frumoşi ani din viaţa ta. Şi Te-aî aşezat frumos în el,
de acest petic de hîrtie e legată inteligenţa ta, Că-ţi era drag de mine.