Page 23 - 1905-15-16

Nrul 15-16, 1905. - LUCEAFĂRUL 315

făceau „ţăran". In aceste două vorbe sta toată părinte, îl aleg mereti primar, îl întîmpină
dublicitatea firii Iul, în aceste două vorbe era numai cu „Dumnezeu să te ţină, dta al fost
lămurită taina nenorocirii sufletului săti simţitor. norocul nostru" şi nu-I es din cuvînt pentru
Plecase dintr’un sălaş omenesc ca să ajungă nimic în lume.
la altul şi nu putuse ajunge, rămăsese pe cale Iar satele de prin prejur se tot miră cum de
stingher, în mijlocul pustietăţii. Pustietate, căci au putut zidi Ciorchineştil aşa şcoală, aşa pri­
el vedea bine că între cele două pături, între mărie ; cum nu dau boli şi lipituri nici odată
care nu era înverşunare, dar nici dragoste, nu peste el şi de unde au oamenii ăştia avere să
era o punte de trecere. Nu era acea societate trăiască aşa de bine, să-şi înalţe aşa case şi
cultă-conducătoare ardelenească, formată din să-şi facă grădini ca boeriî.
elemente eşite din popor şi trăind pentru popor, Gheorghe Vifor.
nu era acea societate sănătoasă, veselă, fără
etichetă, fără rafinărie, fără prejudecăţi, fără
visuri zadarnice şi dorinţe deşuchiate* — în TimOTEIU CIPARIU. 1
mijlocul căreia ar fi putut şi el trăi. Nu erau
acel oameni, care ciopliţi din întregul, să fie Doamnelor şi Domnilor,
convinşi că mărginită natură omenească nu
trebue să se nizuiască spre ţinte cu neputinţă Pe malul Tîrnaveî e un orăşel, pe cît de mic,
de atins. pe atît de însemnat în istoria neamului nostru,
Lui îl trebuia o tovarăşe pentru viaţă, un Blajul, martor de zile măreţe, adăpostitor al
suflet care să-l înţeleagă, vedea bine însă că multor rîndurî de oameni luminaţi şi cu virtute
nu-1 va găsi. Pentru asta ar fi trebuit o fiinţă în inima lor. Celui ce călătoreşte pe-acolo, Blă-
care, ca şi el, să fi plecat din mijlocul aceleiaşi jenil ştiu să arate multe locuri scumpe amin­
pături, să fi străbătut acelaşi drum, pen­ tirii noastre. între acestea e şi 6 chiliuţă în in-
tru a ajunge în aceiaşi stare. Femei, femei cintul mănăstirii Sftel Treimi, între al cărei păreţi,
căptuşiţi cu cărţi, avieţuitacel bărbat al cărui nume
sănătoase din popor îi trebuia acelei societăţi,
care se pretnenia mereu numai cu bărbaţi, umple aproape un veac din trecutul Românilor
pentru ca să dispară prejudiţiile şi slăbiciunea transcarpatini. Cel mal bătrînî dintre noi ştiu
morală a păturii suprapuse. să istorisiască, că în camera aceasta lampa nu
se stingea nici odată înainte de faptul dimineţii,
El nu-şî avea lumea Iul. Şi în această lipsă — şi din acest prisos de lumină s’au revărsat
i-se lămuri toată linia lui de purtare în viitor: raze binecuvîntate asupra unul popor întreg.
va fi ţăran ; dar nu se va grăbi, cum se gră­ Viaţa Iul Timoteiu Cipariu se poate schiţa
bise pînă aci, şi dacă în oraşul mare, complex în cîteva cuvinte. S’a născut într’un sat oare­
n’ar fi putut să clintiască nimic din vechile care, numit Pănade, dintr’un neam de ţărani,
deprinderi şi prejudecăţi, aci se va nizui să în care întîlnim cîţiva preoţi, s’a luptat cu să­
ridice spre conducători pe acele firi simple, răcia ca băiat de şcoală, a învăţat cu stăruinţă
umilite şi să le dea conştiinţa individualităţii lor. de fer şi cu iubire neţărmurită de carte, a trăit
Liniştit, întărit, caşi cum ar fi expiat o fără să cunoască altă bogăţie decît dorul de-a
greşală, Luni, o săptămînă după Paşti, scoase se lumina pe sine şi pe alţii, găsind totuşi mij­
plugurile pe brazdă.
* * * locul de a pune atîta la o parte, ca să moară ca
binefăcător al şcoaleî şi bisericii sale. Această
Pe locul bătrîneî case a Iul Roer Aldea se biografie o cunoaştem cu toţii, căci ea e aceiaşi
ridică o casă naltă, cu pridvor de mînăstire, pentru toţi bărbaţii mari din părţile noastre, —
care-şl ascunde albeaţa curată într’o pădure de atîta doar, că viaţa Iul Cipariu e lipsită aproape
pomi roditori. La vale, spre apă, se întinde o cu desăvîrşire de evenimente aventurioase, des­
grădină în care şirurile de pomi alternează cu pre el n’am auzit circulînd încă nici una dintre
bolţile de vie. Lîngă apă florării, şi fel de fe- acele anecdote, cari fac interesante biografiile
de zarzavaturi. In curte ghelăe o spuză de altora. Datele de importanţă ale vieţii sale sînt
copil, iar pe drumurile din grădină se socoteşti, legate de apariţia cărţilor ce le-a scris. Cele
un om voinic, în puterea vîrstil, care se mal mal solide pietril în temelia culturii noastre na­
gîndeşte la acel Aldescu şimţitor şi slab-de-în- ţionale au fost aşezate de el, — atîta doar, că
ger din tinereţe, fără de care n’ar putea fi n’a ţinut nici odată ca în aceste pietril să i se
Aldescu de azi. E cel mal bogat din tot cuprin­ sape numele. O jumătate de veac a stăruit la
sul, cel mal fericit alăturea de fata lui Popa postul său în fruntea şcoalelor din Blaj, mai
Dumitru, care i-a mal adăogat încă treizeci de întîî ca profesor, apoi ca director, învingînd
pogoane de pămînt, la care încă s’au adăogat piedecile uriaşe ale unul început de învăţăinînt
cele patruzeci cumpărate. De douăzeci de ani 1 Conferinţă ţinută la adunarea generală a „Asocia-
ţăranii care-1 iubesc ca pe un frate, ca pe un ţiunii", Sibiifi, 20 August, 1905.