Page 26 - 1905-15-16

318 LUCEAFĂRUL Nrul 15-16, 1905.
rie pe care îl cuprinde. Precum nu ne-am putea care a pus baza cercetării istorice a limbei, în-
închipui un imperiu puternic german modern, ţelegînd că pentru a face deducţii retrospective
fără să-î fi premers filologii cei mari, strînşi în asupra limbei, trebue să cunoşti trecutul ei. Pre­
jurul fraţilor Grimm, cari au deşteptat sim­ cum rîul se face tot mai limpede cu cît ne
ţul unităţii în toţi cei ce au crezut odinioară apropiem mai mult de izvorul său, tot astfel
în aceiaşi zei şi au vorbit aceeaşi limbă, tot cu cît vom cunoaşte mai deaproape fazele prin
astfel nu ne-am fi avîntat nici noi Românii din care a trecut limba unui popor, cu atît vom
întunerecul unor vremuri triste, dacă prin stu­ ajunge mai sigur la leagănul ei şi cunoscînd
diile filologice şi istorice la noi nu s’ar fi să­ graiul strămoşilor noştri vom vedea, ca într’o
pat un izvor bogat de idealism şi putere pentru oglindă, firea lor. Cu modestia care-1 caracteri­
viitor. De aceea, pe atunci cînd studiile filolo­ zează ne spune C. cum a ajuns, cetind cărţi
gice nu erau ca azi mai mult sau mai puţin vechi bisericeşti, să recunoască în ele o comoară
depreciate, prin faptul că ele nu erau escluziv întreagă de forme învechite, care prin frumseţea
în mîna specialiştilor, cînd ele pasionau pe.;toţi, şi prin apropierea lor de formele latine, l-au
recunoscîndu-se în ele importanţa cea mare cul­ adus pe gîndul de a le culege şi a le depune
turală ce o aveau, atunci cel mai luminat băr­ în operile sale nemuritoare, cari se numesc:
bat al neamului său nu putea fi slăvit mai bine Principia de limbă, Gramatica limbei române,
decît prin gloriosul titlu de Părinte al filologiei Analecte sau Crestomaţia şi Archivul pentru fi­
române. lologie şi istorie. Colecţia sa e pîtiă azi cea mai
Cea dintîi preocupare a lui C. a fost izgo­ bogată din cîte le avem şi cercetătorul limbei
nirea alfabetului cirilic, cea mai eclatantă urmă vechi va afla încă mult timp în scrierile acestea
a dominaţiunii puternice slave asupra noastră. date sigure şi importante. Căci tot ce a scris
Luptînd cu răbdare împotriva prejudiţiilor şi C. se caracterizează printr’o preciziune exem­
mai ales a piedecilor puse de stăpînire, izbuti plară şi printr’o cinste neşovăitoare. în opoziţie
în sfîrşit să editeze cea dintîi foaie românească cu înaintaşii şi cei mai mulţi dintre urmaşii săi.
tipărită în întregime cu litere latine, — căci dela niciodată nu găsim o falsificare de dragul unei
o încercare analogă în Moldova se poate face teorii, ci deducţiunile sale sînt întemeiate pe
abstracţie. E vorba de Organul său, jurnal că­ date exacte, iar spiritul său ager a ştiut să re­
ruia în curînd revoluţia din 1848 i-a pus capăt. cunoască importanţa celor mai ascunse forme
Dar începutul era făcut şi în curînd îi urmă vechi.
„Gazeta" dela Braşov şi jurnalele din ţară. Astfel a pus C. temelia cercetărilor ştiin­
Mină în mînă cu expulzarea slovelor cirile, ţifice în studiile filologice la Români, dînd prin
trebuia să urmeze normarea ortografiei care avea iucrările sale pilda cea mai strălucită urmaşi­
să înlocuiască pe cea veche. Lupta aceasta a lor săi.
fost mai anevoioasă şi izbînda i-a fost mai Dar dacă în C. găsim întrunite aproape
scurtă, căci principiile de cari a fost condus toate punctele de căpetenie cari însemnează un
C. nu puteau dura timp îndelungat. A fost firesc progres faţă de şcoala veche filologică, tot el a
ca apropierea de limba latină să nu fie cău­ fost acela care mai întîi a lucrat în mod con­
tată numai în caracterile grafice, ci şi în orto­ ştient spre stabilirea unei limbi literare, aceeaşi
grafie. Şi într’o vreme cînd latinitatea noastră pentru toatfe ţinuturile locuite de Români. Gîn­
încă tot era discutată şi trasă la îndoială, marele dul acesta mare, a cărui importanţă e actuală
dascăl latinist nu putea decît să aleagă etimo- azi mai mult decît ori şi cînd, nu i-a fost dat
logismul ca normă ortografică. în loc să se scrie însă să-l îndepliniască decît în mod indirect,
aşa cum se pronunţă, se scria aşa cum pronun­ căci căile alese de el n’au fost cele mai po­
ţau Romanii, sau pe cît se putea de apropiat trivite.
de pronunţarea lor. în curînd însă vremurile Lui C. îi plăcea să facă o comparaţie, asă-
s’aii schimbat, obîrşia noastră nu mai fu trasă mănînd limba noastră cu o grădină minunată
la îndoială de nici un om înţelegător, scrisoa­ rămasă dela strămoşii noştri, purtători ai unei
rea nu mai avea deci să facă servicii naţionale, culturi faimoase. în grădina aceasta, destrun-
ci fu redusă la valoarea ei reală de mijloc de chiată de Italia cea mîndră şi lăsată mai în
comunicare, aşa încît azi principiul fonetic, sin­ urmă pradă sorţii nemiloase, au năvălit pustii­
gurul îndreptăţit în ortografie, şi-a recucerit toarele horde de barbari, cari au încălcat stra­
drepturile sale. Nimeni însă nu va putea lua turile măiestre şi au pustiit opera unei stăruinţe
în nume de rău lui C., că la bătrîneţe, cînd în bine de veacuri. Şi printre flori nobile au
adversarii săi triumfau, nu s’a putut lăsa de crescut buruiene, sămînţe aduse de vijelie din
părerile sale din tinereţe, în cari a trăit, a cre­ poene selbatice au prins rădăcini în pămîntul
zut şi a nădăjduit. mănos, cutropind vegetaţia nobilă de mai nainte.
Meritul de căpetenie a lui C. pentru filolo­ Şi veacuri de-a rîndul nu le-a băgat nimeni în
gia română stă în aceea, că el a fost cel dintîi samă creşterea, nu le-a stinghirit nimeni în des-