Page 30 - 1905-15-16

322 LUCEAFĂRUL Nrul 15-16, 1905.
Pentru ca viteazul Ştefan în ceardac cerînd să-l ducă, Tristă-î Mănăstirea Putneî,
Viu şi teafăr să rămîie! A luat în mini ochiana, Porţile-i deschise-aşteaptă
Să mai cate înc’odată Strălucit convoiu ce vine
8e părea că nici pămlntul La Moldova Iul — sărmana! Şi spre ele ’ncet se ’ndreaptă,
Nu se ’ndură să-l primiască
Pe acel ce-a fost prea vrednic Şi de ce-a văzut într’însa Este Ştefan. Azi străbate
Peste tot să-l stăpîniască. L-a cuprins întîifl fiorul — Cel din urmă drum prin Ţară,
în ochiana fermecată Dar pe unde trece-acuma
Şi de groază şi durere El cetise viitorul! în măreaţa zi de vară,
S’a cutremurat pămlntul,
Ca în ziua răstignirii Veacuri negre de urgie, Plînge dealul, plînge valea,
Celui ce-a vestit cuvîntul... Şi de lupte şi de jale Plîng pădurile bătrine
S’arătară, într’o clipă Şi norodu ’n hohot plînge:
II. Fulgerî'fid, privirii sale... „Cui ne laşi pe noi, stăpîne “. ? .
Cind a fost să moară Ştefan, IV. EPILOG.
Multă jale-a fost în Ţară — Vis e însă, ori aeve?
Cine ar putea să spună Dinspre Olt, urcînd, zăreşte Patru veacuri de durere
Cîte inimi sîngerară? Un vultur măreţ ce ’ntinde AQ trecut, — şi ’n noapte-adîncă
Aripele, — şi-adumbreşte Doarme Ştefan, dar şi astăzi
Iarnă grea ca niciodată Neamu ’ntreg îl plînge încă.
Şi o foamete cumplită Toată Ţara Muntenească
S’abătură ’n anul cela Şi Moldova şi Ardealul... Şi-l vor plînge codrii vecinie
Peste ţara Iul iubită. Val! dar noapte şi mai oarbă Fremătînd duios din ramuri,
îşi aruncă ’n urmă-î valul! Cît vom fi ’n cuprinsul nostru
însă nici pe patul morţii Tot iloţî ai altor neamuri!
Nu putea s’o dea uitării Dintr’odată, făr’ de veste,
Cela-ce pe drept fusese Faţa iar i se ’nsenină: Jalnic apele l-or plînge;
Poreclit: Părinte-al Ţării... Pîcla grea deschide iarăşi Şi zădarnic, multă vreme
Gene-albastre de lumină. Din adine de văl perdute
Lingă patul său chemîndu-î, Triste buciume-or să-l cheme .. •
Pe cîmpia dunăreană
Mîngăe pe toţi sărmanii, Vede oşti române ’n zare:
Plîng şi 11 sărută mina însă cînd suna-va ceasul
Mîndru prinţ din ţâri străine De dreptate pentru Ţară,
Văduvele şi orfanii,
Merge ’n fruntea lor călare... Din mcrmîntu-î va străbate
Vîrful sabie! de pară...
Plîng şi-l binecuvintează Cîntece de biruinţă
Şi se ’ntorc pe la căminurl, — Cresc şi umplu tot văzduhul, —
Iar boierii zi şi noapte ...Şi zimbind, cu pacea ’n suflet, Şi va fi războiul-mare
Stau la patul său de chinuri... între neamurile toate;
Ştefan-Vodă-şi dete duhul!.. Caii în potop de sînge
Pîn’ la coame or să ’noate...
III. V.
Cînd a fost să moară Ştefan, Dar cu dangăt plin de jale Peste noi atunci pluti-va
Multă jale-a fost în Ţară: Mii de clopote dau veste: Duhul Iul Ştefan-cel-Mare —
Lingă patul său de chinuri „Ştefan-Vodă al Moldovei, Şi vom rumpe orice lanţuri,
Toţi boeril s’adunară. Ştefan-Vodă nu mal este!" Vom sfărtna orice hotare!
C R O N I C Ă .
Redacţional. începind cu numărul viitor, nu­ ALBUM DE CUSĂTURI ŞI ŢESĂTURI ROM­
mărul 17 dela 1 Septemvre, „Luceafărul" iarăşi NEŞTI. Din cetatea ardelenească, care in timpul
din urmă a atras luarea aminte a întregel lumi ro­
va apărea regulat, de două ori pe lună. — Ter- mâneşti prin mîndra expoziţiune naţională sălăş­
minul pentru răspunsurile la „Premiul Luceafă­ luită între zidurile el, ne vine un mărgăritar de
rul"-ui espiră in curînd. Rugăm, prin urmare, artă. D-şoara Minerva Cozma n’a cruţat nici oste­
neală nici jertfă pentru a aduna, într’un album, o
pe toţi cititorii cari nu şi-au dat incă votul, să bogăţie de cusături şi ţesături ale ţărancei noastre,
binevoiască a grăbi cu răspunsurile lor. mină măiastră neîntrecută. Acest album e un pas