Page 4 - 1905-15-16

296 LUCEAFĂRUL Nrul 15-16, 1905.
mai ales pentru sfaturile ce ni-au dat. Pe aceste din urma le ştim preţui şi vom căuta
să le urmăm întru cît ele intră în programul bine stabilit al „Luceafărului“. Sîntem
totodată fericiţi că putem anunţa cetitorilor noştri colaborarea unor scriitori români
dintre cei mai de frunte, colaborare făgăduită chiar în scrisorile ce urmează.
bui întru a modifica judecata mea. Pînă acum pot
Stimate Dle Puşcariu, spune cu certitudine că sînt mulţi şi buni.
Primiţi, Vă rog,încredinţarea prea distinsei mele
Conformîndu-mă dorinţiî ce mi-aţl exprimat
prin scrisoarea DVoastră, mă grăbesc a Vă trimite consideraţii.
o carte, care conţine mai multe nuvele de-ale Iaşi, 13 26 Maî. U. Gane.
mele traduse în limba germană, cum şi oarecarî II.
notiţe biografice asupra vieţii mele literare şi po­
litice. — n acest volum veţi găsi totodată .şi un Onor. Direcţiuni a Revistei „Luceafărul".
1
portret al meu, destul de asemănător. Am primit scrisoarea Dv. eri, aproape în aju­
Toate lucrările mele sînt citate în aceea des­ nul plecării mele din Bucureşti, şi mă grăbesc a
criere biografică, afară de ultimul volum „Păcate Vă răspunde. Alăturcz şi fotografia mea, făcută
mărturisite“, publicat în 1904 şi care cuprinde acum 6 sau 7 săptămîni şi despre care se zice că
diferite epizo­ ar fi foarte asă-
de din viaţa mănătoare.
mea. M’am născut
Vă trimet şi în oraşul Iaşii,
acestvolum ur- în seara de 31
mînd ca DVoa­ Decern. 1842
stră inşivă să (12 1.43). Ta­
alegeţi ceea ce tăl meu a fost
veţi crede de Constantin Ne-
cuviinţă pen­ gruzzi, cunos­
tru Nr. din l-a cutul autor ro­
Iulie viitor. mân, iar mama
Cea dintîiu Maria, născută
operă a mea a Gane. Familia
fost: „Fluerul mea este o ve­
luiŞtefan", pu­ chie familie bo-
blicată în Con­ erescă, — de
vorbirile Lite­ neam curat ro­
rare din 1877. mân.
La întreba- nicolae gane. iacob c. negruzzi. Întîiele în­
rea, care din nuvelele mele îmi pare maî reuşită, văţături le-am făcut în casa părintească cu un das­
îmi este greu a răspunde, fiindcă nu pot să fiu un căl neamţ, numit Schuler, şi altul român, numit
bun judecător în propria mea cauză. Gheorghiu. La vîrstă de 10 ani am fost dat în
Mie unuia însă mi se părea că cea din urmă pe grija profesorului german Fieweger care, în ziua
care o isprăviam de compus, era maî bună. Nu ştiu de 14 Octomvrie 1852, a plecat cu mine şi alţi
dacă acest simţămînt nu e comun maî multor scrii­ cinci tineri români din Iaşi la Berlin, deschizînd
tori. acolo un mic pensionat.
Aceasta îmi aduce aminte de anecdota unui Rus, în Germania am petrecut unsprezece ani, fă-
care întrebat fiind care din cel 12 copii ai lui i-a cîndu-mi atît studiile liceale cît şi cele universi­
fost mai drag, el a răspuns : care mai mic fost, mai tare până cînd, în vara anului 1863, am trecut
drag fost. doctoratul în drept.
Asemenea nu pot răspunde la celelalte întrebări, întors în ţară, m’am prezentat în iarna 1863 4
fiindcă toţi poeţii, noveliştiî, pictorii, compozitorii la concursul ce se publicase de Universitatea din
etc. în viaţă, de dincoace şi dincolo de Carpaţi, Iaşi pentru catedra de drept comercial, ce era va­
n’au ajuns încă la capătul carierei lor, şi deci nu cantă. în urma concursului depus, am fost numit
se ştie, dacă produsele lor viitoare nu vor contri­ profesor, întîi provizoriu, apoi definitiv, ocupînd
catedra timp de 21 de ani, adică pînă la 1885. în
1 Născut la 1 Februarie 1838 in Fălticeni, judeţul Su­ acel an am fost transferat la Universitatea
ceava. A fost prefectul mal multor judeţe, preşed. al Curţii din Bucureşti, unde am predat aceea materie
de Apel, primarul laşului, ministru de domenii în cabinetul
lui Ion Brătianu şi preşedinte al Senatului. Opere: 3 voi. pînă la 1896, cînd am părăsit serviciul activ
de Novele, Pagini răzleţe, Zile trăite. al statului, rămînînd profesor onorar al uni-