Page 6 - 1905-15-16
P. 6

298                         LUCEAFĂRUL               Nrul 15-16, 1905.
          date  biografice  de-asemenea.  Şi  unul  şi  celelalte   încît ramul  fraged al  teiului s’o poată ridica dela
          sînt cunoscute şi lucrul n’are importanţă. 1  pămînt ca pe o glumă. Şi tu, cititorule, impersona-
            Ceea  ce  n’o  să  vă  trimit  niciodată  şi  ceea  ce   lizat  şi  răpit  în  sfera  senină  a  artei,  de  puterea
          am refuzat şi altora, este o autobiografie completă,   imaginativă a poetului, eşti fericit.
          cu tăinuiri şi detaiurl asupra vieţii mele sufleteşti,   Dar  vine  biograful.  Tâlharul  acesta,  în  loc  să
          de scriitor, de şef de familie, de om.  te  lase  să  te  bucuri  de  icoana  ta,  ţi-o  mînjeşte,
            DVoastră aveţi un scop : voiţi să atrageţî luarea   după  cum face  şi  biograful Iul Leopardi, spunîn-
          aminte  asupra  lor  (a  scriitorilor)  şi  peste  munţi,   du-ţl că el a cunoscut pe femeea cîntată de Emi­
          unde  cel  mal  mulţi  nu  sînt  cunoscuţi  aşa  după   nescu, şi că aceea era tîrtoşe şi grasă, aşa că teiul
          cum  s’ar  cădea  să  fie.  Aveţi  dreptate.  Nu  e  însă   ar fi trebuit să fie un teiu şi jumătate ca s’o poată
          acesta mijlocul.                   urni dela pămînt. — Ţi se moaie mînile.
            Critica modernă — ca multe alte lucruri nesă­  Nu  va  suna  odată  ciasul  şi  pentru  bieţii  scrii­
           buite împrumutate dela străini — vrea să strîngă,   tori, de-a fi lăsaţi să se odihniască în pacea mor-
           în  ceea  mal  deaproape  legătură,  viaţa  intimă  a   mîntulul — dacă sînt morţi — sau a se bucura în
           scriitorului cu opera sa, explicînd pe aceasta prin   linişte de bunurile pămîntulul — dacă sînt vil —
           aceea.  Adiniţînd  în  literatură  inrîurirea  hotărî-  fără ca indiscreţia biografilor să se ocupe de dînşiî
           toare  a  motivelor,  cu  alte  cuvinte  determinizmul   şi de faptele lor ? !
           —  ceea  ce  nu  e  totdeauna  probat  —  aşi  vrea  să   Un  vulgar  cetăţean  oare-care  are  dreptul  să  se
           ştiu ce cîştigă omenirea, prin raportarea lucrărilor  însoare,  să  se  despartă,  să  moară  sau  să  trăiască
           literare la motivele lor.                    cum îl place, — iar un om însemnat,
            Noi cunoaştem o admirabilă po­              care a adus, sub o formă sau sub
           ezie aiul Leopardi, una dintre cele          alta,  un  serviciu  semenilor  săi,
           mal suave ale acestui mare scrii­            să nu aibă acelaşi drept ?!
           tor, A Silvia, care începe aşa:
                                                         Un  om  de  rînd,  care  a  făcut  o
              Silvia, rimembri ancora                   greşală,  poate  s’o ascundă copii­
             Quel tempo della tua vita mortale,         lor săi şi prin urmare memoria Iul
             Quando beltâ splendea                      să  fie  respectată  de  dînşiî,  iar  un
             Negii ochi tuoi ridenti e fugitivi,        om de geniu, nu.
             E tu, lieta e pensosa, il limitare
             Di gioventu salivi ?                        Lord  Byron  nu  s’a  putut  des­
                                                        părţi de nevastă, fără ca toată En-
            Este  o  aşa  de  curată  adiere  de        glitera  să  nu-1  atace,  —  deşi  se-
           eleganţă  în  rîndurile  aceste,  încît      paraţiunl  de  acestea  se  întîmplă
           par’  că  vezi  o  damă  inteligentă,
           îmbătrînind  nemăritată  în  caste­          pe  fiecare  zi,  şi  nimeni  nu  zice
                                                        nimic.
           lul  părinţilor  săi.  Cu  toate  astea
           biografii Iul Leopardi ne spun, că            Edgar  Poe  nu  se  putea  îmbăta
           Silvia era fata vizitiului familiei. ..      o  singură  dată,  fără  ca  să  nu  se
            El, ce-am cîştigat, aflînd deta­            ştie  dela  Baltimore  la  Philadel­
           liul acesta ? Poezia rămîne tot atît   DUILIU ZAMFIRESCU.  phia,  —  într’o  ţară  în  care,  cu
           de frumoasă. Poate biograful mi-a            toate  astea,  atîta  lume  se  îmbată
           mînjit oarecum icoana lăuntrică ce-mî făceam des­  în cea mal deplină beatitudine.
           pre Silvia, eu cetitorul, şi în loc să mă domiriască   în  satira  I,  Eminescu  zice  biografilor  săi,  cu
           cu explicarea Iul, mal rău mă încurcă.  drept cuvînt:
            Eminescu zice în Freamăt de Codru :  Astfel, încăput pe mîna a ori cărui, te vor drege,
                  Teiul vechiu un ram întins-a   Rele-or zice că sînt toate cîte nu vor înţelege;
                  Ea să poată să-l îndoae,     Dar afară de acestea, vor că a vieţii tale
                  Ramul tînăr vînt să-şî dee   Să-i găsiască pete multe, răutăţi şi mici scandale:
                  Şi de braţe sus s’o iee,     Astea toate te apropie de dînşiî. Nu lumina,
                  Iară Florile să ploae        Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
                            Peste dînsa.       Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt
            Admirabila imagine a teiului, care-şî întinde un   într’un mod fatal legate de o mină de pămînt,
           ram, ca ea să poată să-l îndoae, iar el s’o fure în   Toate micile mizerii unui suflet chinuit
                                               Mult mai mult i vor atrage decît tot ce ai gîndit.
           sus  la  dînsul,  se  complectează  cu  ceealaltă  ima­
           gine, a unei femei ideale, atât de mică şi de uşoară,  Dar  explicaţiune  trebue  să  se  găsiască  acestei
            1   Publicăm  după  Enciclopedia  Română  următoarele   noul deprinderi de a-şl da fiecare viaţa în vileag.
           date biografice: Născut  30 Oct. 1858 în Plăgineşti ijud.   Şi  în  adevăr,  se  găseşte  în  întinderea  infinită  a
           R.  Sărat),  a  studiat  în  ţară  şi  la  1885  a  intrat  în  diplo­  vanităţii  omeneşti,  în  slăbiciunea  de-a  se  vedea
           maţie;  în  1888  numit  secretar  de  legaţiune,  dela  1894
           încoace  ataşat  la  legaţiunea  din  Roma;  membru  cores­  pus  la  gazetă,  slăbiciune,  care,  în  vremile  din
           pondent al Academiei Române.      urmă, a devenit atît de comună,încît, dela cel mal
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11