Page 8 - 1905-15-16

300 LUCEAFĂRUL Nrul 15-16, 1905.

teresa de opera însăşi a scriitorului într’o aşa mă­ VI.
sură, încît prin aceasta să-şi facă dintr’însul un
personaj interesant şi din alte puncte de vedere. Stimate Domnule Puşcariu,
Aş vrea adică, să ştiu, dacă „noveliştiî în viaţă Multă vreme am stat la îndoială, dacă voiu pu­
din Regat" sînt el îndeajuns de cunoscuţi publi­ tea sau nu răspunde ia circulara ce mi-aţi adre­
cului nostru ca scriitori, pentru ca de-acuma să sat în numele „Luceafărului."
nu ne mal rămînă decît să le dăm portretele, bio­ O prietină bună îmi spunea odinioară : „tu al
grafiile — anul şi, neapărat, ziua naşterii, — epi- trăit romanele pe cari ar fi trebuit să le scrii“, şi
sode din viaţa lor, amănunte despre predilecţiile stăruia mult pentru o autobiografie amănunţită,
lor literare sau altele ? fidelă, în care să se cuprindă viaţa mea toată, din
De altă parte, în ce mă priveşte, nu sînt nici copilărie şi pînă azi.
părtinitor al sistemului de a se cere cuvîntul în­ Ţineam mult la prietina mea şi am încercat să-I
suşi al scriitorilor asupra operelor lor, — nu în ţot împlinesc dorinţa.
cazul al scriitorilor cari sînt încă departe de sfîr- Dar cum aî putea desena corabia ta legînată pe
şitul unor cariere dintre cari multe poate se vor valuri în mijlocul furtunii ?
opri pela începuturile lor. Vorbiţi-ne, dacă vreţi, în schiţe abia prinse, tremurătoare, cu sufletul
despre greutăţile, ce nu mă îndoiesc că le cunoaş­ cuprins de groaza înecului şi de speranţa înfri­
teţi îndeajuns, cu cari au să lupte la noi cel ce se gurată a seninului, unde ajuns la mal să-ţi întorci
dedau, cu mal multă sau mal puţină rîvnă, cu mal apoi privirea limpezită la drumul trecut, în sigu­
mult sau mal puţin talent, îndeletnicirilor literare. ranţă, întărit şi recules să ial penel şi pînză, stă-
Vorbiţi publicului despre scrierile lor, recoman- pîn de-acum peste viaţa ta, draga ta comoară : Uite,
daţi-le dacă le găsiţi vrednice, sfăşiaţi-le dacă le cum, pe unde, cîtă a fost şi cită a mal rămas.
găsiţi nevrednice, tăceţi asupra celora ce vi se par Trimit o filă din cele scrise prietinei mele.
indiferente. Portretele, biografiile şi celelalte amă­
nunte menite a satisface o curiozitate de-ocam- M’am născut la Zimbru, sat mic şi frumos la
dată prematură, să le lăsăm pentru aceea vreme poalele Mornel, în umbra deasă a pădurilor de
fericită, ce poate va veni vr’odată, cînd publicul stejar, mîndre şi nepustiite încă, în anul 1863,
nostru va şti mal întîiu ce este cutare scriitor, Octombre 12. La vrîsta de trei luni, părinţii inel
pentru ca să-l intereseze a afla şi cine este. au început cu mine şi cu alţi cinci copil ai lor —
amărîţl, că trebue să-l înceapă — pelerinajul lor
Acestea îmi permit a vi-le spune numai pen-
trucă aveţi în chestionarul DV. şi un punct 8. în lume.
în care solicitaţi şi păreri fără incunjur despre ceea M’am deşteptat în Zarand, la Aciuva cea în­
ce ar fi bine să aibă în vedere, mal cu osebire o tinsă pe şapte dealuri, săracă şi necăjită. . .
revistă literară, ca Luceafărul sau ca ori care alta. Prima licărire : O dimineaţă de iarnă cum fu­
La celelalte puncte să-mi daţi voe să nu răs­ geam cu fraţii mei în jos spre şcoală. Boneta mea
pund deocamdată, şi în nici un caz, în forma nouă de Unică roşie căzuse în zăpadă şi eu remă-
sel în urmă, pe cînd mici levedeniî negre, cu gios-
ce cereţi. Dacă cineva va avea ceva de spus asu­ danele legate de spate, se perdeau în depărtare ....
pra vieţii, asupra operelor sale saii ale altora, o Frica singurătăţii şi a pustiului alb mă cuprinseră
va spune cînd şi cum se va găsi îndemnat dela .... Am plîns. M’au ridicat în braţe. M’am deş­
sine-şî sau va tăcea dacă un asemeni îndemn pro­ teptat în patul dascălului Lucacî, uimită de table-
pria îl va lipsi. Din parte-mî n’aş fi decît fericit leleatîrnate pe părete, m’au dus tot în braţe acasă.
şi măgulit, dacă „Luceafărul" ar lua notă despre Aveam patru ani şi-a fost cea dinţii zi de şcoală.
cele ce, cu prilej, m’aş găsi îndemnat a scrie şi a A doua licărire: o înmormîntare.Murise bunica.
tipări în asemenea materie. — Mai ales însă m'aş îmi aduc aminte că cineva, o fiinţă mare, trecu
bucura — de ce n’aş mărturisi-o ? — dacă în loc pelîngă mine şi se miră că nu plîng. îmi fu ruşine.
de portret biografic şi celelalte aş vedea, din pe­ Dar auzisem gemete, vaete şi plîngerî sfâşietoare
nele competente ale distinşilor DV. colaboratori, de cari îmi fusese frică ... Şi acum par’ că mă
aprecieri asupra puţinelor şi modestelor mele scri­ bucuram că totul se liniştise aşa de frumos.
eri literare, pentru cari găsesc rare, dar pentru Curtea era plină de calşi trăsuri. îmi plăceau caii.
mine cu atît mal preţioase momente în năcazurile Mal ales cel albi. Şi-mî plăceau oaspeţii. Cînd eşi
ce-mi lasă îndatoririle mele covârşitoare de ziarist.
convoiul din casă şi o văzul pe mama din nou
Primiţi, domnii mei, reînoirea expresiei stimei plîngînd, nu înţelegeam ? ... De-atîteaorI mi se
deosebite ce păstrez pentru talentele şi puterea vorbise de raiul cel frumos, încît mi se părea un
dvoastră de muncă frumoasă şi folositoare nea­ lucru bun plecarea bunichil. Fratele meu, cu doi
mului românesc. ani mal mare,.se urcase pe carul funebru,să ducă
Sinaia, 8 Iulie, 1905. el crucea pe mormînt. . . Abia l-au dat jos de-a-
Ion Gorun. colo. După înmormîntare ne-am jucat prin curte
(AI. /. Hodoş.) cu mingea.