Page 12 - 1905-17

336 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1905.
Ei, vezi, doamnă Protopresbfteră, asta ai dta de sosia vre-un oaspe şi se aşeza la masă lingă
de făcut: 1°) să nu laşi fata să se îr.tîlniască dînsul, era altceva. îl privia dinţii aşa pe sub
cu Sandu ; 2°) dacă s’o ’ntîlni, şi fata o fi de ascuns, apoi, caşi dud l-ar cunoaşte deodată,
curînd venită dela Viena, să-î zică: „Aber du, faţa i se luminează. începe să zimbiască.
Sander!“; dac’o fi venită mai de mult, să-î zică „Ai venit şi dta la un păhar de vin ?“
„Ah, Sandule!“ sau „Mă, Sandule, mă!“, — Apoi continuă repede, fără să mai aştepte
dar cu nici un preţ să nu zică „Tu, Sandule, tu“. răspunsul acestuia.
Diotima din Mantinea, care era pricepută în „E bun vin aici, ştii, uleiu. Dar ce uleiu!
treburi de astea, n’ar fi vorbit aşa. Şi-apoi vreme mai potrivită ca asta, dela cinci
Poate vom vedea în curînd pentru ce. la şapte, nu găseşti. Nici cald, nici răcoare, cum
Duiliu Zamfirescu. e mal bine! Asta-i! Dta încă bei un păhărel.
Aşa zic şi eu, pradă nu, dar un păhărel!“ —
Şi se ridică deodată dela masă, merge la crîş-
CÎHTECE.
mar şi cere în taină un păhărel. Vine, îl pune
I. pe masă, îl umple din jumătatea ce gîlgăe pe
gît şi urmează înainte.
Mă tem să-ţi trec pe sub ferestre „Bine ai venit, frate, bine ai venit 1 Să-l bem
Să ’ngîn un cîntec înzadar, în sănătatea noastră 1 “
Căci ştiu că lacrimile tale După ce au dat păhărelele peste cap, îi în­
Se vor porni să curgă iar. tinde mîna şi de aci încolo îi zice „tu“.
Nu poate să aibă mult peste treizeci de ani.
E binişor îmbrăcat, cu părul negru peptenat cu
Şi iar te-o prinde dor de mine, cărare la dreapta, cu o frunte înaltă, senină,
Mireasa mea din alte vremi, nespus de senină, cu ochii mari, negri ca tă­
Şi, roabă dorului, ce rea-vei ciunele, cu obrajii albî-palizî. — La al doilea
Din nou aproape să mă chemi. păhar, fără să-l întrebi, începe să-ţi spue ce
rost are petrecerea lui aici în orăşelul ăsta.
„M’am înfundat şi eu într’o cancelarie. Ce
Iar eu, ca şi odinioară, să faci? M’am înfundat. Stau aşa plecat pe
Doar sufletul îl am şi-acum... masă şi scriu şi decopiez. Şeful meu vine şi se
Şi-afar’ de suflet n’am nimica, uită şi iar iese. Om cu praxă eu, şi Dl ui se în­
Decît toiagul meu de drum. crede în mine. Ce crezi tu, decînd lucru eu în
cancelarie? Treî-patru ani? Te ’nşeli. Zece ani,
II. domnule, cu întrerupere. Intîî trei, apoi şapte.
Se împlinesc 10 la Sîntă-Măria mare. Dar aici
Raze palide de lună scriu numai de patru. îmi merge bine, că Dlui
Se resfaţă pe pereţi e om de treabă: plăteşte regulat 40 coroane
Şi ’ntr’un colţ ursita-mi toarce lunar."
Firul tristei mele vieţi. Umple iar Dăhărelele şi-şi aprinde ţigara stinsă.
Sloboade aţe subţiri de fum, dese, pintre bu­
zele strînse. în chilie e linişte. Pintre perdelele
O, de citeori cu lacrimi albe pătrunde o pulbere de lumină. El îşi
Nu i-am spus, încet, în gînd: mîngăie lin părut pe la ureche, se aşază mai
— Fi mai harnică, ursită, bine în scaun. Deodată rupe tăcerea.
Şi sfîrşeşte mai curînd! „Ce zici tu, cum ţi se ’mpare oraşul ăsta?
Te-aî putea hotărî să rămîi definitiv aici? Să
Zaharie Bârsanu. ai aşa o casă undeva, şi nevasta şi copiii tăi,
—.i|oln— iar tu să ai o slujbă, bunăoară scriitor să fii,
ori altceva? Drept că e cam prăvos, dar în
DRAGOSTE VECHE.
schimb e foarte ieftin. De-o pildă, unde mai
în toată ziua, dela cinci la şapte, îl puteai poţi găsi litrul de vin cu şasăsprăzece ? Numai
întîlni la crîşma mărgineanului, într’o chilie găseşti."
anume pentru oaspeţi aleşi. Sta cu un cot ră- Ochii mari, frumoşi, îi rămîn la jumătatea
zimat de masă, cu ţigara stinsă în mîna stîngă, de pe masă. O ia în mînă. E goală. Se scoală,
cu jumătatea de vin înaintea lui. Părea foarte trece pe uşe şi vine cu ea plină. „Bun vin!"
cufuiidat în gînduri, căci, de nu mai venia ni­ şi umple iar păhărele. „Cînd eram student ne
meni în crîşmă, aci în chilia aceasta cu perdelele adunam — rar de tot — pretiniî la cîte un
albe, îşi uita de multe ori să-şi bea vinul şi păhar de vin. Da scump vin. Foc de scump
eşia la şapte, cu ţigara stinsă între degete. Dar acolo. Dar’ apoi ne şi răzbunam, că trăgeam