Page 4 - 1905-18
P. 4

348                          LUCEAFĂRUL                  Nrul 18, 1905.

                                 SER0RRILE PIN SI0IIU.
                                            ii.
             Inaugurarea  muzeului.  Poporul  nostru  pînă   ei,  pentru  ca  să  ştim  îndreptarele  cari  au  să
           ierî-alaltăerî  a  plutit  făr’  de  nici  o  ţintă  în  viaţă;   ne  ducă  pe  cărările  normale  şi  sigure  de  izbîndă
           îmbrobodit  de  vălul  des  al  neştiinţil,  prigonit   în viitor.
           de-o  soarte  maşteră,  rătăcia  în  neştire  prin  vă-   La  inaugurarea  acestei  importante  instituţiuni
           găunele  Carpaţilor  sau  prin  înfundăturile  cîm-   culturale  au  azistat  cei  doi  purtători  de  cîrje
           piilor;  cu  fruntea  lui  de  slugă  aplecată  mereu   vlădiceşti,  dînd  serbării  caracterul  înălţător  al
           spre  ţărînă,  cu  trupul  şi  sufletul  ferecat  îtt  că­  unirii  desăvîrşite.  Cum  stăteau  alături,  în  rîndul
           tuşele  umilinţiî  şi  neputinţiî,  veacuri  de-arîndul   prim,  amîndoî  cu  feţe  senine  şi  blînde,  par’că
           şi-a  tors  tortul  existenţii  în  cea  mai  deplină   diavolul  confesionalismului  care  ne  frămîntă,  pati­
           întunecime,  —  necunoscut  de  alţii  şi  străin  de   mile  urii  şi-a  desbin'ăriî  se  lepădase  de  neamul
           sine însuşi.                       nostru;  par’că  iarăşi  ne  simţiam  fraţi  buni  şi
               în  cursul  vremilor,  numai  în  lăcaşurile   iertători,  purtaţi  pe  aripile  aceluiaş  gînd  roditor
           zidite  de  credinţa  statornică  în  atotputernicia   de fapte trainice.
           Stăpînului  de  Sus  mai  pîlpăia  opaiţul  unei  cul­  Prezenţa  mitropoliţilor  celor  două  biserici  şi
           turi  zmerite.  Rugăciunea  pentru  pînea  de  toate   răspunsul  Maiestăţii  Sale  apostolice,  adresat  nea­
           zilele  şi  pentru  iertarea  păcatelor  era  singurul   mului  românesc,  pe  care  îl  dase  uitării  de  cînd
           prilej  de  a  se  citi  slovă  românească,  era  sin­  durează  pacea  în  împărăţie,  au  fost  faptele  cele
           gura  pavăză  la  adăpostul  căreia  Românul  în­  mai înălţătoare ale inaugurării.
           frăţit  cu  glia  suferinţiî  putea  să  suspine  liber:   Obştea  întrunită  a  ascultat  in  picioare  graiul
           Doamne, milueşte-ne!               Maiestăţii   Sale   tălmăcit   de   guvernul   ţării
             Din  acea  seînteie  care  licăria  la  altarul  lă­  noastre,  şi  a  luat  cu  durere  în  suflet  la  cuno­
           caşurilor  dumnezeeşti  s’a  aprins  mai  tîrziu,  acum   ştinţă  „sincerile  regrete",  că  reţinut  de  alte  tre­
           un  veac  şi  jumătate,  flacăra  luminătoare  şi  deş­  buri  nu  poate  coborî  cu  luminata-î  faţă  la
           teptătoare  a  culturii  româneşti.  De  atunci,  pe  lîngă   serbare.
           biserici,  am  început  să  ne  ridicăm  şcoli,  în  cari   Cei  de  faţă  au  izbucnit  în  urale  de  „Să  tră­
           dascăli  entuziaşti  şi  cuminţi  s’au  aşternut,  cu   iască"  şi  au  hotărît  să  trimită  Maiestăţii  Sale
           hărnicie  rodnică,  pe  muncă.  în  zilele  veacului   o  adresă  omagială  prin  care  repetă  acelaş
           trecut,  poporul  nostru,  dupăce  a  avut  parte  să-şi   cîntec:  alipirea  şi  credinţa  neclintită  a  poporu­
           vadă  descătuşată  şi  fruntea  din  ruşinoasa  io­  lui român cătră tron şi patrie...
           băgie,  a  reuşit  să  dovediască  lumii  uriaşa  lui   Scrisoarea  prea  frumoasă  a  d-lui  Alexandru
           putere  de  viaţă,  sporindu-şi  repede  şi  ’n  bine   Mocsonyi,  care  a  dat  pentru  niuzefl  suma  de
           tînăra  lui  cultură,  care  astăzi  străinilor  impune,   24.000  coroane,  a  mai  întrămat  sufletele  preocu­
           iar pe noi ne ’ndeamnă: excelsior!  pate de alipire şi credinţă neclintită.
             Şi  cum  puteam  dovedi  mai  vădit  progresul   Acest  mic  vlăstar  din  lamura  nobilă  a  fami­
           ce-1  realizăm,  decît  zidindu-ne,  alături  de  cele­  liilor  noastre  conducătoare,  dupăce  constată  ca­
           lalte  institute  culturale,  un  Muzeu  Naţional,  în   racterul  inofensiv  şi  legitim  al  aspiraţiunilor
           care  să  se  păstreze  cu  pietate  toate  relicviile  sufe­  noastre  culturale,  ne  spune  aşa  de  înţelept  că
           rinţelor noastre, tot tezaurul mîndrieî noastre?  „din  credinţa  în  Dumnezeu  şi  din  iubirea  de
             Nu  era  mijloc  mai  nemerit  să  întimpinăm   neam  îşi  trage  poporul  român  nădejdea  într’un
           zorile  secolului  nostru,  decît  înălţînd  un  nou  şi   viitor  mai  frumos.  Şi  aici  se  confirmă  adevă­
           durabil  altar  culturii  noastre,  la  care  vom  putea   rul  concepţiei  creştineşti,  că  din  credinţă  şi
           învăţa  să  ne  cinstim  tradiţiile,  să  ne  conservăm   iubire răsare nădejdea.
           cu  evlavie  toată  moştenirea  vizibilă,  hărăzită  dela   Planeze  deci  geniii  acestor  virtuţi  cardinale
           străbuni,  să  învăţăm  a  ne  cunoaşte  individua­  creştineşti  şi  asupra  serbării  noastre  inaugurale
           litatea  etnicădin  prezent,  în  toate  manifestaţiunile  şi cînd aceşti genii, cu bătaia aripelor lor, aduc
   1   2   3   4   5   6   7   8   9