Page 8 - 1905-18

352 LUCEAFĂRUL Nrul 18, 1905.

SEPTEmURIE.
în gălăgia tîrguluî de cărţi, micul Toader Tată-său a dat să mai zică ceva, dar nu-î
Moldovan părea foarte nenorocit. Studenţi, cu venea vorba; îl netezi pe faţă de cîteva ori, îl
chipiele date pe ceafă, oferiau în schimb căr­ sărută şi urcă repede în vagon.
ţile lor sau le vindeau, lăudîndu-şî marfa cu Băiatul îşi şterse repede lacrimile, îşi strînse
multă larmă. dinţii deolaltă cu putere, respirînd agitat,
Se ţinea strîns de tată-său, privind speriat dînd drumul greutăţii care îl apăsa dela inimă.
la studenţii din jurul lui, cari erafl aşa de ve­ De cătră sară se mai învioră. Legase prie-
seli şi de gălăgioşi. tinie cu doî-treî băieţi de sama lui dintre cari
„Ce cărţi ai de vîndut ? întrebă tată-so unul — spunea că e repetent — i se părea
pe unul. ^ foarte îndrăzneţ. Pînă să sune de culcare, se
— De pe a şasa: Salustiu, Virgil, Xenofon. mai jucară prin curte, mai alergară.
— Mie îmi trebue de pe prima." în dormitor iarăş îi veni urîtul. Nu-î plăcea
Băiatul rămase cu gura căscată. Numele acele sala aceea aşa de mare, cu atîtea paturi. îşi
străine îl făcură să tresară. Cît de cuminte i se amintia de chilia lor mică de acasă, cu trei
părea studentul acela, care le vindea; le ştia paturi şi un divan vechiu. Acolo dormiau pă­
de bună samă pe din afară, după-cum ştia rinţii lui, bunicul şi el. Şi sluga Gherasim îl lua
el poeziile din Abecedar. O rază de îmbărbă­ sara pe genunche şi începea să-î spună la po­
tare cercă să se strecoare în sufletul lui amă- veşti, cu pădurea cea fermecată, cu zmei şi
rît. Se gîndia ca la un vis îndepărtat, la vre­ zîne, cu copiii pierduţi... El asculta cu coatele
mea cînd va fi şi el student mare şi va fi pe rezimate de masă, uitîndu-se ia flacăra luminii
„a şasa“. de său, cum se zbate. Slujnica, după-ce găta
îl urmăria cu privirea şi-î auzia glasul res- cu vasele, se aşeza şi ea pe vatră şi asculta.
bătînd d’asupra celoralalte. „Uită-te, domnişorule, ce nas mare are
„Virgil... Xenofon, nou de nouţă!“ Gherasim !“
Aflară în sfîrşit un băiat cu cărţi de pe prima. Şi rîdea arătînd pe perete nasul lui Ghera­
Şi în vreme ce tatăl se zbătea cu băiatul, care sim. Sluga ridica din umeri, zicea o glumă,
era foarte bun de gură, el răsfoia cu sfială să astupe gura slujnicii şi spunea mai departe.
prin cărţile, cari de acum erau să fie ale lui. Flacăra luminii se întindea din ce în ce mai
Geometrie! Citi silabisind titlul, răsfoi cîteva tare, o zare ca de curcubeu o împrejmuia, în
foi şi rămase pe gîndurî: ce o mai fi şi asta! vreme-ce el clipia din gene din ce în ce mai
Limba latină... Citeşte cîteva şire de pe pagina des. Gherasim, vrînd să ia mucu stinge lu­
întîi şi nu înţelege. Îşi ia cărţile subsuoară şi pleacă minarea, apoi ia sfeşnicul, suflă în feştilă, ri-
spre internat. Cît de multe erau ; nici nu le-ar dicînd-o repede de cîteva ori în sus şi lumina
putea duce singur pe toate, de nu i-ar ajuta se aprinde iarăş.
şi tată-său ! „Vezi, domnişorule, că mai am încă zile
Le aşează pe masă, potrivindu-le după mărime. de trai!“
Un miros de văpseală proaspătă umplea odaia. De sfîrşitul poveştii nu-şi mai dădea samă.
Corfe şi lăzi erau îngrămădite pe coridor, doi Ca prin vis îşi aducea aminte dimineaţa, că
ţigani cărau saltelele umplute cu paie, în vreme bunicul l-a desbrăcat şi l-a desculţat şi l-a dus
ce băieţii ceilalţi alergau ca într’un furnicar în braţe pînă in pat.
dintr’un coridor în altul. Toţi erau veseli: sin­ Cît de drag îi era bunicul! îi făcea sănii şi
gur numai el şi cu cîţiva alţi băieţi de pe jucării de tot felul şi paiaţi, cari joacă cînd
prima steteau stingheriţi în mijlocul gălăgieî, cu tragi de sfoară, şi vaci de hîrtie. Iarna, cînd
privirile abătute, cu gîndul departe. tăiau porci, bunicu îl lua, des de dimineaţă, în
L-a petrecut apoi pe tată-său pînă la gară. patul lui. Aburia florile de ghiaţă de pe ferea-
„Să fii cuminte, dragu tatii, să înveţi şi stă, îl îmbrobodia bine cu ţolul pe la spate
peste o zi-două să ne scrii, auzi Toderiţă?" şi-l punea să priviască la porcii, cari se pîrjo-
El tresare aiurit. liau între trunchi, sub bobotaia focului de paie.
„Auzi, dragu tatii, dupăce te-ai dedat cu în zarea lui, tată-său şi oamenii cari se învîr-
lucrurile dela şcoală, să ne scrii. teafi pe lîngă porc, păreau cu mult mai altcum,
— Scriu ... scriu." de cum îi vedea peste zi. în curînd, bunicul
Cînd să urce tatăl său în tren, buza de jos venia zgrebulit, cu căciula trasă pînă peste
începe să-î tremure, un nod i se aşeză în urechi.
grumaz. „Toderiţă, iacă ţi-o adus bunicu urechea
Şi cînd a dat să-î sărute mîna, picuri mari porcului."
de lacrimi se rostogoliră peste ea. I-o punea pe jar şi o împărţiau amîndoi, dar