Page 10 - 1905-19
P. 10

374                          LUCEAFĂRUL                 Nrul 19, 1905.




























                                       Scenă din „Fînttna Blanduziei. 14

            destul  de  mulţumit  şi  împăcat  cu  soartea  ce-î   părţile  locuite  de  Români.  Compozitorii  noştri:
            este dată.                         Flondor,  Dima,  Murăşanu  şi  T.  PopovicI,  cari
                în  cadrul  direcţiunei  de  care  ne-am  ocu­  încă  erau  de  faţă,  s’au  grăbit  a  felicita  în  ter­
            pat  mai  sus  îşi  are  importanta  sa  şi  „îngerul  a   mini elogioşî pe dl Kiriac pentru frumoasele
            strigat“  de  dl  Kiriac.  Totuşi,  nefiindu-ne  cuno­  Sale SUCCeSe.   Dr. Tib. Brediceanu.
            scute  melodiile  bisericeşti  din  România,  după   *
            o  singură  ascultare  n’am  putut  nici  gusta  nici   Reprezentaţiuni.  Un  prilej  de  desfătare  frumoasă
            aprecia lucrarea aceasta în deajuns.  a  ochilor  a  fost  şi  de  astădată  opereta  dluî  T.
              Solistele  Reuniunii:  domnişoara  E.  Draguli-   Flondor:  „Moş  Ciocîrlan“,  ce  s’a  dat  în  două  seri,
            nescu  (sopran)  şi  domnişoara  E.  Bonciu  (alt),   asistată  de  foarte multă lume românească şi străină.
            ambele  absolvente  ale  conservatorului  din  Bu­  Despre  această  piesă  s’a  mal  vorbit  în  coloa­
            cureşti,  au  executat  cu  gust  şi  pricepere  artistică   nele  revistei  noastre  şi  părerile  susţinute  de  noi
            punctele  de  solo  şi  duet  ce  li  s’au  rezervat  în   nu  s’aii  schimbat  prin  repetarea  acestor  fru­
            program.  Vocea  altiste!  era  mal  clară,  sopra-   moase  arii.  Acelaş  libret  greoi  şi  de  multeori
            nista  a  pătruns  mal  bine  caracterul  problemei   scîrţiitor,  aceleaşi  melodii  a  căror  duioşie  româ­
            dificile  ce  avea  de  deslegat  în  aria  din  opera   nească  îşi  pierde  timbrul,  alunecînd  în  notele
            „Lakme“  şi  în  duetul  din  „Cosi  fan  tutti“,  cîntat  cu   săltăreţe  ale  unei  arii  de  polcă  vienezâ.  Jocul
            domnişoara  Bonciu...  Un  tenor:  Domnul  1.  Teo-   diletanţilor  a  fost  şi  de  astădată  mulţumitor,
            dorescu  Căpriţă,  chită  cu  uşurinţă  şi  bravură   escepţionînd  cîteva  momente  de-un  dramatism,
            partia  sa  de  solo  (uneori  foarte  înaltă)  din   fals  aplicat,  şi  cîteva  poticniri  de  accentuare
            „Cîntecul serii" de Gastinel.     corăspunzătoare  românească  a  unuia  dintre  dile­
              La  adresa  corului  numai  laude  putem  aduce:   tanţi.
            are  timbru  plăcut,  melodios.  Singură  expre-   E  lăudabil  zelul  Sibiienilor,  care  îl  uneşte  în
            siunea  ni  s’a  părut  cam  puţin  „forte"  în  com­  vederea  unor  trebuinţe  mal  înalte  şi  e  frumos
            paraţie  cu  numărul  vocilor  (sînt  peste  100  cîn-   că  alături  de  străini  sînt  în  stare  să  susţină  un
            tăreţî!).                         cor  ale  cărui  prestaţiunî  ne  fac  cinste  tuturora,
                Pe  scurt:  concertul  bine  pregătit  şi  diri-   îngrijirea  serioasă  şi  priceperea  actualului  pre­
            giat  cu  muR  simţ  artistic  de  dl  Kiriac,  a  animat   şedinte  al  Reuniunii  de  cîntări,  dl  asesor  con-
            din  ce  în  ce  dispoziţia  publicului  întrunit  din  toate  zistorial  Matei  Voileanu,  pot  fi  o  garanţă  că  spri­
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15