Page 7 - 1905-19

Nrul 19, 1905. LUCEAFĂRUL 371

aUngotl

cJ „Pâpuşe." (Expoziţia dela Sibiiu.) b

Concursul. Un punct urmărit cu viu interes Nu vom face aici apreciarea acestui reper­
în lanţul acestor lungi şi obositoare festivităţi a toriu nenorocit — ce avea să dovediască stră­
fost concursul fixat de bunăvoinţa comitetului duinţele viitorilor bursieri, ci să ni se permită,
societăţii de teatru, pentru împărţirea celor două în treacăt, cîteva observări asupra tactului şi
burse create din acest prilej. Asistenţa numă- înţelegerii cu care a fost aranjată şi condusă
roasă a unul public de toate păturile a fost o cea mal variată reprezentaţie a zilelor dela
nouă dovadă cît de mult simte lumea noastră Sibiifl.
nevoia unul teatru românesc, care n’ar fi ocro­ Datoria comitetului diriguitor ar fi fost ca,
tit numai de însufleţirea puţin iscusită a dile­ înainte de-a lăsa liberă trecere tuturor „peten-
tanţilor. Întîmplarea însă şi stîngăcia, nu tocmai ţilor" înaintea publicului, să fi avut cunoştinţă
întîmplătoare, a celor meniţi să poarte cîrma de rostul năzuinţelor acestor tineri şi, cunoscînd
şi soarta acestui fond înjghebat din sărăcia desorientarea, de altfel firească în materie de
obşte! noastre — au făcut din acest punct al teatru, — să fi distribuit însuşi cîteva bucăţi
„planului de acţiune" un prilej de jale şi haz, acomodate, ce-ar fi putut oglindi calităţile fie­
provocînd şi o tulburare furtunoasă de păreri... cărui concurent.
Atunci ar fi rămas în antişambră dol-trel rîv-
împrejurarea, că — afară de îndeletnicirile oca­ nitorî la meseria de artişti — şi-ar fi fost cru­
zionale ale diletanţilor — tineretul nostru nu ţat şi publicul şi aceşti tineri nevinovaţi de
poate asista la o singură reprezentaţie româ­ strîmbăturile dureros de ridicole, de încruntă­
nească ce-ar avea să îndrume şi povăţuiască rile şi chiotele ce însoţiaîi recitarea unei tra­
începuturile unul talent de .scenă, şi nămolirea duceri, ce desfigurase cu totul strălucirea versu­
tuturor cărturarilor noştri în preocupaţiile urîte rilor din Wilhelm Teii, de gimnastica de balans
ale unul spirit de căpătuială, aceste, cred să fi a celui mai voinic concurent, care îşi legase
fost motivele că la actualul concurs s’a prezen­ nădejdile de spiritul răsuflat al uneia din mul­
tat un număr foarte restrîns de tineri. Alături tele anecdote „de post" ale dlul Speranţă şi,
de dol-trel cu şcoală şi cu mult entuziasm, dar ca să fie cît se poate de fidel în interpretare,
puţină îndemînare — au fost cam tot atîţi ne­ păşise pragul într’un costum ţigănesc de care
pricepuţi fără nici un rost, cari au călcat scîn- se feriau vădit venerabilii juriului dela masa
durile răbdurii... verde. N’am mal fi ascultat nici sughiţurile spe­