Page 8 - 1905-19

372 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1905.
riate ale cutăruî băieţandru anemic şi obosit priceput şi cel mal cald povăţuitor al trebuin­
de tren. ţelor noastre.
înviorat de-un sentiment de mulţumire su­
Comitetul societăţii de teatru, alcătuit din băr­
baţi vrednici şi cu pricepere literară, va fi fletească, am iertat toate păcatele acestui con­
în deplină cunoştinţă că, la un astfel de concurs, curs încărcat şi-am părăsit întinerit sala „Aso-
talentul dramatic nu se poate recunoaşte nici ciaţiunil", a cărei scenă poartă — după cît
din recitarea versurilor în cari domnul Teo­ cred — cea mal monstruoasă cortină din cîte-am
dor Speranţia îşi dă silinţa să glumiască văzut în viaţă. * (*).
pe socoteala Ţiganilor, nici din încăierarea Concertul „Carmen“ la Sibiiu. După o pri­
de vorbe, din cari dl Haralamb Lecca garni­ mire împărătească şi un concert bine reuşit la
seşte, în versuri lungi, povestea unei „crime te­
ribile..." Avem alţi autori, din cari comitetul Lugoj, „Societatea corală Carmen din Bucureşti"
ar fi putut alege un repertoriu potrivit. s’a oprit pe cîteva zile la Sibiiu — şi deşi în-
timpinarea la gară şi găzduirea n’a mai fost ca
O altă aşteptare firească a unul pricepător, cea dela Lugoj — un lucru eventual (?) de
cît de modest în astfel de treburi, era ca toţi scuzat în situaţia dată — concertul, ţinut la
concurenţii cînd se prezintă întîiaşldată înaintea „Unicum", în sara de 23 August a. c. s’a pri­
publicului, să nu se deghisiască. Pentru Dzeii mit şi aici cu simpatie şi căldură multă de cătră
— trebuie să-I vezi gura, nasul şi toată făp­ un public imens, dornic de-a asculta mai ales
tura aceluia din care vrei să faci actor! Dacă frumoasele compoziţiunî ale domnului D. G.
se îndeplinia această condiţie, atît de elemen­ Kiriac (abia una cunoscută şi la noi!), executate
tară, ne-am fi cruţat şi de zarva desgustătoare de însuşi corul de sub dirigenţa D-sale.
ce-a provocat un tînăr fără răspundere, care înainte de-a intra în apreciarea concer­
apăruse în cinstita haină preoţească, ca să facă tului, considerînd că în rapoartele scrise din
monologul unui călugăr beţiv. Protestarea lumii incidentul excursiunel corului „Carmen" la Lu­
indignate l-a trimis după culise pe tînăr, iar goj şi Sibiiu, s’a sulevat adesea o anumită
„fruntaşii" noştri cu toţii s’au hărţuit în discuţii „tendenţă naţională", ce se urmăreşte de această
aprinse, ce aveau să lămuriască „problemele Societate, e de interes să ne ocupăm puţin de
artei moderne". ÎI ascultam dintr’uu colţ, unde întrebarea: cînd s’a întemeiat şi cum se pro­
mă pironise cuviinţa şi respectul ce port acestor pagă azi la noi şi în Regat direcţiunea naţio­
vrednici bărbaţi şi mi se părea, că pe treptele nală in muzică ?
de granit ale frumoasei „Case naţionale" alu­ Istoria societăţilor noastre de muzică ne
necă în grabă, pripită să-şî caute sălaş mal arată, că acel curent — caşi curentul literar
prielnic, strîngîndu-şl vălul peste ochii înlăcri­ odinioară — s’a pornit întîî din ţinuturile pa­
maţi, minunata zînă Thalia. triei noastre. Aici găsim primele Reuniuni, fon­
Burse au obţinut d-niî: Aurel Bănuţiu şi Tit date unele deja de 25—30 ani (temelia „Reu­
Morariu. Primul a dat o dovadă de-un netăgă­ niunii rom. de muzică din Lugoj", se zice că ar
duit entusiasm, cînd s’a hotărît să abandoneze fi pusă chiar dela anul 1840!) despre cari ştim
cariera liniştită de advocat, pentru care se pre- pozitiv, că dela înfiinţarea lor aii urmărit nu
gătia, pentru pînea amară de artist dramatic la numai scopul de-a face muzică bună în general,
noi. Dl Bănuţiu a fost şi unul dintre primii fon­ ci şi-au pus de ţîntă specială cultivarea şi des-
datori al revistei noastre, merit pe care noi tot­ voltarea muzicel naţionale. Că nu s’a putut arăta
deauna l-am. accentuat cu dragoste şi-l vom dela început rezultate mari pe acest teren, e
aminti totdeauna, ne avînd nici o nevoie de uşor de înţeles, cînd judecăm, că dirigenţiî co­
cîrcotelile ahtiate ale cutăruî năcăjit teozof ce rurilor erau străini cu toţii pe atunci, nu ne
tipăreşte nesocotinţe pe hîrtia, de altfel foarte ştiau nici limba, de cum să fi fost în stare a
răbdurie, a unei gazete, ce-ar fi să lumineze intra în spiritul şi a înţelege senzul muzicel
bietul popor românesc. Amîndol bursierii vor româneşti. Numai mal tîrziu, cînd plini de idea­
avea nevoie de îndelungat studiu, ca să poată lism şi studii serioase, s’au reîntors de pe la
realiza, măcar în parte, nădejdile ce leagă, pe Conservatoare primii tineri români, putem zice
drept, publicul nostru de viitorii regeneratori al că s’a pus şi culturii noastre muzicale un fel
teatrului la noi. de „început al începutului". Păcat însă, că mulţi
Un moment înălţător al acestei întruniri a din cel sosiţi cu pregătiri frumoase nu şi-au
fost puternica manifestaţie de simpatie a între­ pus talentul şi cunoştinţele excluziv în ser­
gului public asistent — pentru dl N. /orga. A viciul artei naţionale, ci prea încîntaţl oareş-
fost deajuns ca să se pronunţe numele vredni­ cum de rezultatele străinilor şi mal ales de nu­
cului învăţător al nostru, ca toţi cel de faţă să mele mare al clasicilor moderni, au început a
isbucniască în urale nesfîrşite, adeverind în da la lumină, rînd pe rînd, imitaţiunî, copil
acest chip recunoştinţa ce ne leagă de cel mai după aceştia, sincer mărturisind, cele mal multe