Page 9 - 1905-19

Nrul 19, 1905. LUCEAFĂRUL 373
foarte palide samă prin Muzicescu, Cordoneanu şi Ştefă-
şi nesuccese. nescu. Azi rolul conducător e în mînile d-luî
Tot atunci iz­ Kiriac. Nu el a întemeiat, ci el e primul care
vorul admira­ a pornit în direcţiunea aceasta un curent mai
bil al motive­ intensiv, mai sistematic. — Făcînd o mică pa­
lor noastre ro­ ralelă între activitatea dluî Kiriac şi între cea
mâneşti a ră­ a antecesorilor săi, vom constata că în Româ­
mas negligat, nia aproape toţi, chiar şi regretatul Muzicescu,
lăsat — caşi unul dintre cei mai valoroşi compozitori ai no­
piuă aci — ştri, sacrifică adesea originalitatea poporală a
pradă străini­ melodiei de dragul armoniilor bogate, — Kiriac
lor lipsiţi de renunţă la orice efect extern, ci în modula-
aşa comoară. ţiupî uşoare, nemăestrite, dar cu atit mai carac­
în era acea­ teristice, îşi prezintă motivele sale admirabil
sta, încă tot ne­ alese. Muzicescu şi imitatorii săi urmează în
productivă în compoziţiunile lor bisericeşti de artă principiile
compoziţii bu­ şcoalei ruseşti, Kiriac şi în ramul acesta apucă
ne româneşti, pe o cale aproape nouă, puţin umblată: el
putem vorbi cultivă în corurile sale religioase motive culese
de-o mare bi­ din cîntările noastre bisericeşti de strană.
nefacere, cinci Aid culminează importanţa deosebită a cu­
autorii noştri rentului inaugurat de peste munţi!
se apropiau în în patria noastră, din timpuri mai vechi chiar,
genul lumesc avem cîţiva reprezentanţi puternici ai direcţiuneî
de muzica ita­ naţionale în muzica bisericească. între ei cel
liană — nouă mai de frunte e incontestabil măiestrul I. Vidu.
potrivită prin Dna Maria Cosma . Deja în mai multe rîndurî am avut ocaziune
felul ei duios şi de a-i asculta compoziţiunile : „îngerul a strigat"
avîntat, iar în cel bisericesc de şcoala grecească (cor mixt, inedit) şi un „Cuvine-se cu adevă­
sau rusească: şi una şi cealaltă crescută alăturea de rat" de o frumşeţă care te emoţionează pînă
ritul şi ceremonialul bisericei noastre răsăritene. la lacrimi. — De ce n’am putea avea în fine o
Muzica germană — abstrăgînd dela importanţa liturgie complectă şi bine reuşită, scrisă în stil
ei educativă care la tot cazul o are, dar numai curat românesc? Ar înceta divergenţa de pă­
din punct de vedere muzical general — prin rere pe tema, că oare felul grecesc, cel rusesc
formele şi melodiile ei rigide, absolut străine safi cel nemţesc e mai acomodat spiritului bi-
de noi, nu numai că nu a avut nici o influenţă sericeî noastre ?
binefăcătoare, ci pe unde s’a cultivat în mod
prea excluziv, a fost ca o adevărată pedică a
desvoltării noastre naţionale în muzică. Să revin acum la concertul „Carmen".
Din norocire, ideea firească de-a zidi mu­ Impresie bună ne-a făcut dela început deja
zica noastră artistică pe temelii poporale ajunge alegerea şi gruparea potrivită a singuraticelor
din ce în ce la izbîndă. Gloata autorilor şi piese din program: vre-o 16 la număr. Multe
prin ei numărul compoziţiunilor în stil româ­ aranjamente poporale de ale compozitorilor no­
nesc se sporeşte văzînd cu ochii şi azi ne putem ştri (aproape toţi eraii reprezentaţi în program),
mîndri deja cu o samă de lucrări alese (soluri apoi arii din frumoase opere franceze (Delibas)
cu acompaniament de piano, coruri, ba chiar şi şi nemţeşti antice (Mozart), un cor mixt de
piese orchestrale) — cele mai multe needitate Lassus, altul de Gastinel, în fine „Alleluia"
din cauze materiale, — cari prezintă în modul (cor mixt cu acompaniament de piano) din ora­
cel mai clar frumseţa şi farmecul caracteristic toriul Messia de Haendel.
al motivelor noastre poporale. Şi în privinţa Fără îndoială, cîntările dluî Kiriac ne-au in­
aceasta e de remarcat, că nu întotdeauna cei teresat şi ne-au şi plăcut foarte mult. „Morarul“
mari ai noştri, ci foarte adesea cei cu mai îl cunoşteam. Nu însă „S’a dus cucul“ şi mai
puţină pregătire, dar — poate tocmai din cauza ales „Cintă cucul se roteşte", în care am aflat
aceasta — mai neînfluenţaţi de multe particu­ simpatice motive poporale, nouă necunoscute,
larităţi străine şi fără îndoială cei rămaşi in dar bine simţite. Sînt peste tot de o drăgălă-
contact firesc cu poporul au nimerit tonul ade­ şie uimitoare motivele poporale din Ţară:
vărat românesc în lucrările lor. în ele nu e nici jalea şi duioşia multă a cîntări-
în ţara românească, tendenţa naţională în lor ardeleneşti, nici ritmul săltăreţ al celor
muzică era reprezentată pînă acum mai cu bănăţeneşti, ci găseşti expresiunea unui popor