Page 10 - 1905-20
P. 10

Nrul 20, 1905.              LUCEAFĂRUL                        395
                          SUFLETE CE MAI TÎT1JEŞTI..
     Suflete ce maî tînjeştî   Nu  ţi-e  dat  să  mai  tresai   Suflete, aşterne pat
     Intinzînd aripe, —     Cînd va fi la uşe...   Pentru pocăire...
     Nu ţi-e dat să mai trăieşti   Să  s'aprindă,  cum  credeai,   Suflete — ţi-aî ridicat
     Ceasuri, numai clipe.  Flăcări din cenuşe.    Dorul peste fire I
                                                                Maria Cunţan.

                                 DomnuL mflmEi.
       D’un  an  de  zile  n’a  maî  dat  pe-acasă.  Un   Să  stea  toată  ziua  să  se  sfădiască  cu  toţi  nă-
     an  lung  pentru  toată  lumea,  dar  maî  lung  pen-  rozii  şi  să-i  porunciască  pînă  şi  ghirău,  care
     tr’un  copil  aproape  orfan,  căci  dacă  tată  nu-î,   d&abia-şî poate iscăli numele ! Nu, nu i-o plăcea!
     ce  poate  o  mamă,  mai  mult  îmbătrînită,  decît   Degeaba!
     bătrînă; îmbătrînită de griji şi de necazuri!  Popă\  Par’că  să-l  ştiu  popă  mi-ar  veni  inima
       D’un an a plecat la şcolile ăle mari din Pesta,   la  loc,  îşi  zicea  biata  bătrînă.  Să-l  văz  eu  îm­
     să  facă  isprăvuri  multe  cu  bani  puţini  şi  doar  brăcat  în  hainele  ăle  sfinte,  să-l  auz  eu  cîntînd
     cu  gîndul  de  s’a  maî  abătut  din  cînd  in  cind   în  altar,  să  ştiu  eQ  că  ăl  ce  iese  cu  darul  e
     cătră căscioara şi cătră satul lui.  feciorul  meti,  Doamne  !  haznă  mi-ar  fi  cînd  aş
       Dar  în  sfîrşit  a  trecut  prima  prăpastie  cătră   intra ’n sfînta biserică.
     ţinta  dorită,  luptînd  din  greti  cu  toate  neajun­  Şi  muierile  să-î  zică  „sărut  mîna,  părinte"  şi
     surile,  ce  i  se  puneau  în  cale,  călăuzit  de  sfa­  să-î  pupe  mîna,  şi  oamenii  să-î  dea  roată  cu
     turile  bietei  bătrîne,  sfaturi  multe  şi  bune  pentru   pălăria  ’n  rnînă,  să-l  întrebe  de  una  de  alta  şi
     o  minte  tînără  şi  neumblată  ’n  lume.  Săptă-  gojmanu  să-î  aducă  prescurile  şi  colacii  acasă
     mînî  dearîndul,  înainte  de  plecare,  biata  mamă  şi  lumea  să-î  facă  clăcî  peste  clăci,  cum  îi  face
     nu maî avea somn.                  ăstuia,  şi  pe  ea,  pe  bătrînă,  să  n’o  lase  să  puie
       I se părea prea mare domn un procatăr pentru   mîna  p’un  tort,  ori  să-şi  arză  un  cuptor,  ci  să
     feciorul ei.                       se  îmbie  vecinele  la  toate,  să-î  zică  noră  şi
       Dascăl, dar pentru dascăl învăţase pînă acuma   „doamnă preuteasă", iată un vis, care-î deschidea
     prea  mult!  Notareş,  bine-ar  fi  notareş,  e  o  ochii  bătrînii  în  toată  dimineaţa  înainte  de-a
     slujbă  bănoasă,  leafa,  leafă,  cîte  un  contract,  o   miji lumina pela ferestre.
     ţîdulă,  cîte  nu-şi  face  omu  ’n  cancelarie  şi  toate   Şi  dupăce  se  frămînta  cu  gîndul  multă  vreme,
     cu  bani.  Toată  hîrtiuţa  aduce  ceva.  Ei,  dar   iar  cocoşul  îşi  bătea  cu  putere  aripile,  vrînd
     oare plăcea-i-o ? Cine ştie veni-i-o la socoteală.  pare-că anume să treziască lumea, să-î auză























                                 Casă ţărănească.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15