Page 16 - 1905-20

forul 20, 1905. Luceafărul ■Ml
FLOARE ALBĂ.

Floare albă ce dat luncii un suris de veselie, Sau, oprindu-se vreodată, raza soarelui la tine
Cînd ingheful se lăţeşte peste sînu-î amorţit, încălzitu-te-a o clipă şi lăsîndu-te ţi-a spus
Ce speranţă te reţine pe pămintul brumărit ? Să mai stai, c’apoi cînd bruma şi îngheţul s’or fi dus
Ce-o s’aducă pentr’o floare toamna rece şi tîrzie ? Or să vie ’n luncă iară zile calde şi senine ?
Nu te vezi că treci prin lume ca un vis, ca o părere ? O să vie, o să vie iarăşi primăvara dalbă,
N'ai lăsat o amintire; nici un sin n’ai parfumat; Iară vremi de farmec pline, după zbucium, după chin.
Numai vintul toamnei ştie c’ai trăit şi te-ai uscat, Fluturi albi şi fluturi galbeni şi zefirul cald şi lin,
De un dor de fluturi galbeni şi de-o tainică durere. însă nu vin pentru tine, floare dragă, floare albă.
Ecaterina Pitiş.

DIN P O P O R .
Din colecţia dluî dr. IOSIF POPOVICI.
D’ar şti, Doamne, cineva Se judecă de s’omor.
Cum mi mie inima, Zice june cătră fată:
Ar sta ’n loc şi s’ar mira Marite-te, fată mare,
Cum pe lume pociu umbla. Nu ţinea credinţa mea,
Ar sta ’n loc şi s’ar gîndi Că credinţa dela mine
Cum pe lume pociu păşi. E ca gliiaţa de supţire,
Cînd o calci şi nu te ţine.
Busuioc roşu ’nvălit,
(Comuna Borlovenii-vechî, Geni Copie,
Cu drag, neică, ni-am iubit, 16 ani, 1904.)
Şi cu jel’ ni-am despărţit,
Şi cu jel’ şi cu necaz, De cine doru se leagă
Şi cu lacrimi pe obraz. Nu-şî mai poartă mintea’ntreagă.
De se leagă de-o fetiţă
(Comuna Pătaş, spusă de Ana Vrăbete,
16 ani, 1904.) Nu-şî mai caută de furchiţă;
De se leagă de-un voinic
Am avut o bălăioară Nu lucră vara nimic;
Cu ochii de căprioară. De se leagă de-o nevastă
Duşmanii mă izăflară, Nu-şî mai caută rost în casă.
Huliţa mi-o astupară,
(Comuna Bănia, Cumbria Puican. 44
Tot cu pari şi cu nuele.
ani, 1904.)
Dar Dumnezeu ca un sfînt
Dete-o ploaie şi un vînt,
Trînti gardu la păinînt. Floare albă-galbină,
Dorul tău mă leagănă,
Văzui pe mîndra trecînd,
Din mini albe vîjăind, Nu grăbi la măritat
Şi din poale sfîrăind. Ca floarea la scuturat.
Că floarea mai ’nfloare-odată
Frunză verde de bujor, Dar tu nu te mai faci fată.
Colea ’n vale la izvor
Comuna Meedica, Ileana Ghirginuţa,
Este-o fată şi-un fecior, 16 ani, 190Î.
|l=®=3|