Page 14 - 1905-21

454 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1905.

durerea, tot năcazul pe popa Rozor llie din înima-i, ce mai iutii căpătase aripi, îşi desvălia
BroştenT. Că a venit azi vară in August aci în rînd pe rînd toate comorile, şi dulceaţa, farme­
sat şi s’a pus cu zor pe popa Tudor: „Om cul iubirii trezite, o ucideau în pustietatea sa­
eşti tu, mă? Ba nu eşti om! Aşa trăesc oamenii tului îngropat între dealuri. Pînă în zilele din­
ca ursu ’n vizuine? Popă eşti tu, mă, om cu ţii ale lui Septembre nădejdea îi închipuia încă
carte eşti? Eşti pe dracii! Aşa-s oamenii culţi ? visuri de aur, aşteptînd în fiecare zi să vină. Dar
Să nu mai schimbi o vorbă legănată cu oa­ cînd nici acum n’a venit, aripile pe cari s’a
meni mai răsăriţi din Buruenî? — Părinte eşti înălţat pînă acum s’aiî frînt deodată, şi inima
tu, măi? Un maşter! Auzi, tu, crezi că dacă ţi-aî se zbătea acum neputincioasă numai cu pati­
purtat fata 4 ani la şcoală, ţi-aî împlinit da­ mile. Părintelui Tudor nu cuteza să-i spună ni­
toria? împlinit! Vine măritişu, mă, aia-i datorie! mic, dar nici n’avea la ce, căci de înţeles în­
Părintele care nu-şî ştie căpătui copiii, leagă-i ţelegea el totul, iar să o mîngăe n’ar fi pu­
o peatră de moară de gît — cum zice la Evan­ tut, mai curînd ar fi putut mîngâia pe toţi ne­
ghelie — şi-l aruncă ’n Murăş. — Apoi erezi fericiţii din sat. Simţia cît ar fi de bine să tră­
că dacă stai cu ea tot acasă o vei mărita? iască acum preuteasa, ea ar şti să dea un sfat,
Pînă-i cucu! Apoi iacă de ce am venit eu la o mîngăiere. — Aşa, ceriul deasupra, pămîntul
tine: la noi se face petrecere în luna August, dedesupt, el şi cu fata între cer şi pămînt. Du­
dacă nu vii şi tu cu fata, să ştii că mă lapăd rerea pentru suferinţele fetei îi redeşteptară su­
de tine, cum se Iapădă nănaşa la botez de ferinţa veche, şi mult îl apăsa gîndul ăsta: fata
satana." asta încă va fi nefericită ca şi el. Tînărul acela
Părintele n’a putut scăpa de-o aşa gură cu peste un an e advocat sau doctor, nici nu ştie
trei limbi. A spus într’o zi Măriei: — „Vreai ce-î, — dar de bunăsama cînd va afla, că toată
să mergi la o petrecere de vară ? — Cum averea popii Todor e cîteva jugăre de loc şi
vrei dta, tată." — Şi el trebuia să vrea, dacă cîteva capete de vite — se va întoarce de unde
vrea popa Rozor llie, popa din Broşteni. a venit.
Popa Tudor vede şi acum petrecerea aceea: A făcut el, s’a rugat în liturghie, să-şi uite
o petrecere ca ori şi care, ce se fac pe sate în fata de dînsul, că iată se uscă pe picioare
ţara Ardealului, în lunile de vară, cînd vine şi nu mai are nici o odihnă noaptea. Va peri
„inteligenţa" cea tînără de pe la şcoli acasă. aşa aici sub ceriul albastru, între dealurile
Totuşi, popa Tudor nu o putea uita. Nu, căci acestea pline de păduri întunecoase, fără să
acolo ar fi dorit mult să fie şi preuteasa cu el, ştie cineva că a trăit şi ea în lume, fără să
să-şi vadă amîndoî odrasla, cum e cea mai ştie lumea că a avut şi popa Tudor o fată,
frumoasă fată între zeci de inse. Nu, căci acolo Doamne, ce fată! — Dar iată, acum vede el
a mai fost cineva, care i-a furat liniştea Mă­ bine că n’au prins nimic toate rugăciunile lui!
riei, şi care l-a pus iar şi pe el pe multe griji Preotul se puse la masă şi începu să răs-
şi gînduri. Cum a fost cea dinţii petrecere, şi foieze într’un protocol, fără nici un scop. Cum
cea dinţii eşise în lume pentru fată. Biata Mă­ sta plecat pe masă, fata veni încet pe uşe, se
rie la început nu mai ştia pe ce lume e. I se apropie tiptil de dînsul.
părea că a venit de departe de undeva, şi că „Să-ţi, spun tată, pentru ce sînt serioasă ?
aici e acasă, aici sînt toate fetele acasă. Şi-î — Vezi bine, că să-mi spui!
părea că totuşi de aici, deşi e acasă, au să — Uite, tată, aici două scrisori. Au venit eri
zboare cu toţii undeva. Aci s’au oprit asupra după amiazî, una pe numele meu, alta pe a
chipului eî doi ochi negri, frumoşi, şi cu stă- Dtale. Şi eu le-am citit pe amîndouă, vezi, şi
pînul acelora a jucat ea mai mult. în urmă l-a pe a Dtale am desfăcut-o şi am cetit-o. Aşa-î
dus şi l-a prezentat şi părintelui Tudor. Popa că nu e frumos? dar a trebuit, tată, că-s amîn­
Rozor era şi el acolo. „Vezi porumbaşiî, ţi-am două dintr’un loc şi vine !
spus eu. Stai acasă? îţi rămine fata bătrînă! — Cine vine, dragă ?
Mergi la petrecere? Vin peţitori cu caru!" Ti­ — Dar’ tată! las’ să nu mai spun.
nerii se îmbujorară la obraji şi plecară în ho­ — Uită-te tu şi vei vedea că vine! Vai tată,
hotul de rîs al popii Rozor şi în zimbetul popii să ştii cum mi-e de dor acuma de mama! Uite,
Tudor. o văd mereu, o chiem şi nu vine." îmbrăţişă
La despărţire tînărul i-a spus că va cerceta-o iarăşi grumazii preotului, apoi, dîndu-î amîndouă
odată acasă, şi s’afi depărtat amîndoî cu lacrimi scrisorile, fugi în curte.
în ochi. Tînărul se ruga să nu se supere dacă le va
Zilele de August, Doamne, cît sînt de lungi, face în zilele acestea o vizită.
nopţile, Doamne, cît sînt de dulci şi de blînde, Şi preotul răsfoi mai departe prin cartea aceea,
iar serile de Septembre au o lună, de să nu cu o durere mare în ochii albaştri.
închizî~un ochiu toată noaptea. Şi biata Maria I. Aglrbiceanu.
a putut să tot aştepte după fluşturatul de^tînăr.