Page 15 - 1905-21

Nrul 21, 1905. LUCEAFĂRUL 455
GLAS PIN TRECUT.
Intîî, pe-aceste plaiuri roditoare, Un freamăt de nădejde a răspuns
Stăpîn a fost un neam împărătesc; Chemării lui cu tunete de bucium,—
Crescind mereu, cum rîurile cresc, Par scurt .a fost a bucuriei zbucium,
Uenise-aici dinspre apus de soare. Şi uechiul blestăm iarăşi te-a ajuns !
Uitat-aî mucenicii luptei sfinte.
Şi lutul ce lipeşte-acum păreţii
Colibei sale scunde-i frămîntat Tu nu mai înţelegi chiemarea lor,
Cu pulberea atitor ce-au luptat, Şi pasu-ţî calcă azi nepăsător
Să-ţi samene cu flori cărarea uiejiî. Pe slouă ne ’nţeleasă de morminte.
Străine neamuri însă cutropiră Tu laşi să se prefacă în ruină
Moşia ta şi-ţi îngustară plaiul; Măreţele altare ce-ţî durară ;
Pierdut-ai t o t . . . Pe fir de aur doar graiul Căci stînsă-i a credinţii sfîntă pară,
Şi azi mărgăritare-ţî mai înşiră. Şi idolilor mintea ta se ’nchină.
flh, unde-s cîntăreţiî tăi, să ’nuie
Chiemat cu rugi fierbinţi şi cu suspine,
Ueni arhangelul, izbăvitorul. Pin nou pierdutul buciumului glas,
Cu sabie de foc brăzdînd ogorul, Să ne uesteasc'al învierii ceas
Ca cei ce te-asupriau să i se ’nchine. Şi ziua mîntuiriî din robie!

FOI RĂZLEŢE.
C. S a n d u-fl I d e a : în urma Plugului. Nuvele şi schiţe. Bucureşti. Minerva, 190f, pp. 250, L. 150
„Rumînul nostru mergea tăcut în urma plugului şi şi la înfăţişare, atunci numai apare un om care, prin
curăţa din cînd în cînd cormana cu oticul. Cum era esteriorul Iul, se deosebeşte de ceilalţi ţărani şi căruia, prin
adus de mijloc, jurai că-1 trage spre pămînt o pu­ urmare, autorul trebue să-I dea şi un nume, foarte su­
tere nevăzută. Căci dragostea ogorului îndoaie de
mijloc pe plugari şi-I înlănţuie toată viaţa lor de pă­ gestiv şi acesta: Sima Baltag. Dar chiar şi mişcarea
mînt, amestecîndu-le sudorile cu ţărîna lui. Dar din lui e cît se poate de just motivată: „Dar din cînd în
cînd în cînd se mal opria să mai răsufle boulenii din cînd se mal opria să mai răsufle boulenii din jug..." De
jug şi se îndrepta din şale ; atunci vedeai ce straşnic dragul vitelor, tovarăşe de muncă, a boulenilor, — cîtă
voinic era Sima Baltag şi ce mai suliţi de priviri
ţîşniau din ochii lui mici ca de Tătar, viol, şi mai iubire potolită cuprinde acest diminutiv! — întrerupe
totdeauna ascunşi supt streaşină căciulii." munca cea grea, nu de dragul odihnei sale!
Descrierea aceasta aruncată pe pagina a doua a în şirele citate remarcăm trei cuvinte, aceleaşi ca
volumului are o putere deosebită de sugestiune. Din numele volumului întreg: hi urma plugului. De fapt,
două mişcări, Sima Baltag apare înaintea ochilor noştri aproape în fiecare nuvelă următoare găsim pe Sima
întreg, cu suflet şi cu trup. Cînd îl vedem aplecat asupra Baltag, cu altă înfăţişare, cu alt nume, dar cu aceleaşi
plugului săă tăetor de brazde proaspete, nu ştim încă porniri, desfăşurate numai în alte împrejurări. Mirosul
cine e, căci autorul ne introduce dela spate, nu ne lasă brazdei trase de curînd străbate prin fiecare bucată, un
să-l privim în faţă şi zărindu-i ochii mici şi viol, co- miros care oţeleşte sufletele celor ce-l aspiră, îî face
periţî de streaşină căciulii, să-i cunoaştem sufletul. Şi drepţi, curaţi la inimă, buni la suflet, răbduril pînă în
totuşi ştim îndată ce se zbate în pieptul lui. Ştim, pen- momentul cînd nedreptatea ce li se face e prea mare,
trucă dl Sandu a ţinut anume să nu ne prezinte un pînă cînd firea lor de copil al naturii cere drepturile na­
individ cu un suflet deosebit de al mulţimii seme­ turale ale iubirii „care nu se stinge c’un oftat şi cu o
nilor săi, ci ne-a arătat pe un ţăran român tipic, în a lăcrămătură pe furiş", şi ale răzbunării, drepturi cari
cărui inimă se zbat aceleaşi sentimente ca în inimile pretind, la rîndul lor, vărsări de sînge. Pornirile acestea
tuturor ţăranilor români: dragostea neţărmurită de pă­ pătimaşe pot fi neînţelese pentru noi, orăşenii cumpă­
mînt, care atrage şi îndoaie pe plugar spre ţarina lui, taţi în faţa primejdiei şi desfrînaţi numai cînd nu avem
dragostea aceea care a făcut pe vechil legiuitori ai de ce ne teme; ele sînt însă motivate acolo unde ni le
neamului nostru să aplice cea mal grea pedeapsă, prezintă autorul acestor schiţe şi dacă sîngele curge în
moartea, călcătorului de hotare. Numai în urmă, cînd ele din belşug, numai atunci vederea lui ar deveni su­
plugarul adus de mijloc se îndreaptă în şale, îl vedem părătoare, cînd el ar fi sîngele subţire şi deschis la