Page 18 - 1905-21

458 LUCEAFĂRUL. Nrul 21, 1905

un izvor de informaţie sigură şi ca un îndrep­ Ş’ACELE DULCI PĂRERI DE RĂU.
tar. Aşa se face în toată lumea şi seriositatea Ş’acele dulci păreri de de rău
Asociaţiuniî cere să se facă şi la noi! Ş’a dragostilor certe ...
Acest număr pînă acum conţine numai cu- Dar poate fi vr’un Dumnezeu
vîntările şi importanta conferinţă a d-luî Ion I. în stare să le ierte ?
Lăpădatu: Politica de Discont, ţinută la în­ De vom fi una tu şi eu
trunirea directorilor băncilor române din 23 Pămîntuluî asemeni,
August 1905. Trădarea ta, blestemul meu
Rămîn de-apururi gemeni.
Şi toate vremile ce vin
DĂRI DE SAMĂ Şl NOTIŢE BIBLIOGRAFICE Âfla-vor dela mine
Ce suflet ai avut in sin,
Despre cele bune din potopul de cărţi cari Ce inimă în tine.
s'au trimis Redacţiei, vom vorbi in numerile In largul negrei veciniciî
viitoare. Blestemu-mî se va naşte...
Ce numai tu n’ai vrut să ştii
M. Eminescu, Poezii Postume, Min'erva, O lume va cunoaşte.
Bucureşti, 1905. Preţul 1 leu 50.
La 1902 dl Nerva Hodoş, în prima ediţie a
Bogăţia de gîndirî şi frumseţî din acest volum,
Poeziilor postume, şi dl II. Cliendi în primul chiar aşa fragmentar cum ni se prezintă, e
volum al operilor complete: Poezii poporale,
— promiteau o ediţie critică a operilor lui vrednică să fie cunoscută în cercuri cît mai
Eminescu. Toţi cei ce aşteaptă să cunoască în largi, maî ales că pînă la ediţia completă se
vor maî scurge a n i i . . .
t.
toată bogăţia ei comora de gîndire a genialului
poet, pînă acum n’au văzut nimic din cele Victor Bontescu, Ego, versuri, Orăştie 1905, ppi
făgăduite acum sînt trei ani. Domnul Ion Scurtu 140 in 8>\ Versurile din volumul Epo au apărut, pare-
în acest răstimp a publicat minunatul roman mi-se, toate, fără ca cineva să se fi oprit asupra lor.
„Geniu Pustiu," însoţindu-1 cu o prefaţă lămuri­ Cu toate aceste, versurile dluî Bontescu vredniciau oste­
toare şi cu note minuţioase, iar de curînd tot neala aceasta, tocmai pentrucă autorul lor este un
dsa a scos primul volum din „Scrierile politice „Ego“ destul de distinct. Ego acesta, pentru ca să se
şi literare" ale lui Eminescu, — despre această deosebiască de droaia poeţilor noştri minorum gentium,
importantă publicaţie, făcută cu conştienţiositate scrie în o limbă românească foarte bună, are o teh­
şi cu multă severitate critică, se va vorbi în nică foarte desăvîrşită. (In tot volumul n’am aflat decît
unul din numerile viitoare. două poticniri de rimă şi două-trei cuvinte inexate, ca
De curînd dl Chendi a tipărit a doua ediţie murmuit, fremuire.) Se mai deosebeşte Ego de alţi
a Poeziilor Postume, completată cu bucăţi inedite „visători" ai noştri prin faptul, că e vesel şi de spirit.
şi însoţită la sfîrşit de note. Trebuinţa unei a Chiar în „Scrisoarea din urmă", care ar fi pentru poeţii
doua ediţii din aceste poezii, cari sînt lucrări de duzină prilej de rîuri de lacrimi, la dl Bontescu îi
imperfecte, încercări din tinereţă cu multe scă­ stoarce o lacrimă numai:
deri, dovedeşte interesul viu al publicului faţă Povestea fericirii e mărgeaua,
de tot ce-a scris Eminescu. Şi e păcat că acea­ Ce mi-a picat tremurător din geană:
stă personalitate puternică, această sinteză a
gîndirii noastre româneşti nu ni se înfăţişază O lacrimă ...
odată întreagă. A fost —
Din acest volum reproducem cîteva din cele Partea cea mai mare a volumului o constitue pagini
mai frumoase: vesele, ironie fină, sarcasm uşor. Versuri duioase se
isprăvesc adese cu întorsături de ironie neaşteptată în
DINTRE SUTE DE CATARGE...
Dintre sute de catarge, genul lui Heine.
Care lasă malurile, Trebue să spunem însă, că printre aceste versuri
Cîte oare le vor sparge, uşoare, dl Bontescu strecoară şi cîteva poezii. Citez din
Vînturile, valurile ?
Dintre pasări călătoare „Chef ‘ cîteva strofe, cu minunatul refren de motive po­
Ce străbat pămînturile, porale.
Cîte-o să le ’nece oare Moşule! bătut cu vreme
Valurile, vînturile ? De-un păcat, mi-e neagră soartea —
De-i goni fie norocul, Zi-mi tu doina ceea veche, —
Fie idealurile Moşule, uitate-ar moartea, —
Te urmează în tot locul Cea de plînge violina
Vînturile, valurile! Şi suspină clarinetul
Ne ’nţeles rămîne gîndul Şi se ’nfiorează frunza
Ce-ţî străbate cînturile: Cînd o iai aşa pe încetul,
Sboară vecinie, îngînîndu-1 Că.. . „jele-i, Doamne, cui şi cui
Valurile, vînturile! Jele-i, Doamne, muntelui"...