Page 19 - 1905-21

Nrul 21, 1905. LUCEAFĂRUL 459

Moşule! O viaţă ’ntreagă Atît de tare ini-a fost dor
Ţi-o jeleşti <ie-atuncl pierdută, De satul meu din vale,
Dar cînd vine amintirea De casa mică de sub deal,
Vremilor, de te sărută De plopii lingă cale
Şi-ţi iaî cetera în mînă Mai stă încă bătrînul pâr
Şi-ţi plîngi dorul făr’ de lege, in preajma casei noastre—
Hei! cum plîngem şi noi roată De timpuri grele istovit
Toţi în jurultăiî, moşnege ... Priveşte ’n zări albastre.
Că ... „jele-î, Doamne, codrului
De armele lanculuî. $i toate-aşa-s precum au fost,
Precum eraţi odată,
Atoşule !... Tu-1 ştii de-aievea, Şi totuş, par'câ, s'aii schimbat,
Tu i-aî auzit doinirea, Pustie-I curtea toată.
Fluierului printre cetini
Tu i-aî ascultat jelirea, La casă-am fost atîţl copii,
Tu i-aî auzit şi cornul Ne-am răzleţit cu toţii...
Cînd voinicii sta să-î stringă —
Ziceţi, măi, să hohotiască! Şi valea plînge ’ncet, trecînd
Pe dinaintea porţii...
Las-o, măi, duios să plîngă ...
Că... „le plouă şi le ninge Mai continuă şi-o să vedem.
Şi n’are cine le ’ncinge."
N. S. Dacă primim abonamente începînd cu orice
Deosebit de frumos şi subtile sînt rapsodiile Nocturnă număr? Lucru firesc. Ne miră însă, cum de întrebarea
şi, mai ales, Înmormîntare. Din generaţia mai tînără asta ni se pune totdeauna în legătură cu cîte-o poe­
singur Goga şi Vîlsan ne-au dat cîteva bucăţi de atîta zie... fireşte, slabă.
forţă poetică. Cioban. „Singur":
Sînt însă şi bucăţi cari puteau fi lăsate afară din
volum, ca d. e. Două sonete; iar cîntul al 19-lea din Staă singur in a mea odaie
Bolnav, trudit dc-o boală grea.
„Sponsalia" (pag. 29) trebuia de-adreptul eliminat.
Părerea noastră e că între astfel de împrejurări era
mai bine să ceri sfatul medicului din sat, decît să în­
POŞTA REDACŢIEI. cerci a scrie poezii.
„Mamei" nu e mai bună decît „Eroul românesc", care
Tobolanu. Idea d-tale de-a scoate un „volumaş" de
nuvele, poate, nu e rea. După citirea nuvelei poporale, încă e tot atît de slabă caşi „Eî“
trimise nouă, îţi dăm însă sfatul să n’o faci. „Drep­ Odată te-am văzut în viaţă
tatea" poate să aibă loc într’o foaie poporală, pentru Şi de-atunci ba
noi e prea puţin literară. Dintre poezii n’am putut alege Dar a mea inimă nu ’nceată
De-a te adora!
nimic. Vei înţelege şi d-ta, citind strofele de jos şi ju-
decîndu-le din noii: Ha?
(I.) De-atunci, scumpo, te ador
Şi-acum sum tot care-am fost, Şi pentr’un graiu din gura t
Adu-ţî numai bine-aminte, Sum gata, dragă, să mor
Dar acum mă ţii de prost, Să-mi sting viaţa mea.
BagsamA, pentrucâ-I post!
(II.) Poftim !...
Pe pragul casei mele
încet mă pun să şed,
Sdrobit de gînduri grele APARE: ABONAMENTUL:
în lăcrămi mă desmierd. La i şi 15 a fiecărei luni, stil v. Ediţia de lux:----------20 cor. la an
Preţul acestui număr 5U bani. — Pentru străinătate : 25 „ „ , „ „
Ediţia simplă:.---------12 „
în jurul meu stau pruncii Pentru România 65 bani. Pe jumătate de an 6 „------------------
Şi mereu nul întreabă: Pentru străinătate: 16 „ la an
Taică, unde-i munci
Mîni pe-a noastră samă. Redacţia şi Administraţia:
IU., Strada Zoldfa, Rr. 7.
Cerşirea mi ruşine
A fura mă tem,
De lucru nu-mi dă nime, Red. resp.: M1HA1 STAN.
Pămint noi nu avem.
A V I Z !
Aceste toate pot să fie adevărate, dar nu sînt — poezie.
Apropiindu-se sfîrşitul anului şi avînd să încheiem
Vili. „In flagranţi" ca titlu — imposibil. „Şi-a vint,
mai bin’ să nu fi vint" (a vint în loc de a venit) nu ţi compturile, rugăm respectuos toţi abonaţii noştri
se pare şi d-tale cam nu ştii! cum ? „Revedere" ar fi să binevoiască a ne trimite sumele cu cari ne da­
ceva. torează încă.
Adm. Rev. „Luceafărul".