Page 13 - 1905-22

472 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1905.

Şi sar şi nuni din capul mesii şi socri, miri şi toţi nuntaşii.
Şi-o bat de-olaltă vilvătaie, din cînd in cînd strigindu-şi paşii.
Dar nu ştiu cum, in vilva goanei s’apleacă mirile de spate
Şi ochii galeşi ai miresii sărută’n grabă pe nevrute.
„Noroc, măi finet..." strigă naşa. S’ opresc nuntaşii din bătute,
tar socrului îi rîde barba: „Văzuş'tce hoţ de mire, frate/?...“
Mireasa prinde să-şi resfire,
Roşind, beteala cea subţire...
în uşa casei două babe in taină sprijină uşorii,
Privind cu drag nespus la dinsa: „Minca-i-ar maica ochişorii!“
A. Mîndru.
S T R A I A A .

„Care va să zică... — Zi-î: o putere necunoscută, aşa-î zic
— Mă duc! poeţii.
— Şi pentruce te duci? — Cu adevărat, o putere necunoscută. Din
— Trebue; am promis tatii. factorii complexi ai unei lucrări, e greu să sta­
— Măi Ghiţă, măi, altfel de om te ştiam eu! bileşti cu siguranţă raportul imediat al cauza­
Ce dracu, poeţii ăştia trebue să fiţi mai cu lităţii.
capul a mină. Cînd zici tu una, mă, apoi zisă — Al cauzalităţii efective, rîse Iuon, golin-
rămîie et si frangebatur orbis, ori cum o zis du-şî halba. Mă, nu-mi umbla mie cu teorii
rumânu ăla ... de astea filozofice. Astea-s mofturi. Şi, ca să-ţi
răspund la întrebarea de mai nainte, de-ar trăi
— Et si fractus — zimbi Ghiţă. tata fie-iertat, şi de mi-ar scrie, ca ţie de pildă,
— Et si fractus, fire-ar al naibii, cînd zic
eu odată că nu vreau, apoi nu vreau şi — pace! să merg acasă, că se însoară, i-aş răspunde pur
— Nu-i adevărat, o să mai vorbim de asta, şi simplu : „scuză, tată dragă, sînt foarte ocupat
haide la cină.“ dar profit de prilejul de a te felicita din toată
Şi cei doi tineri se aşezară la masa lor obici­ inima".
nuită, în birtul din faţa gării. Ghiţă sta i\.cruntat, muşcîndu-şi buzele.
Pentru întîiaoară tatăl-său se coboria din
„Din capul locului, începu Iuon, ştergînd
marginea halbei cu dosul mîniî, tu trebuia să cadrul lui de icoană sfîntă, în lumea oameni­
lor de toate zilele.
te împaci cu gîndul, că tatăl tău are să se în­ Iuon, părîndu-i-se prea aspră izbucnirea, începu
soare a doua oră. E tinăr încă, are copil mic, într’un tîrziO:
apoi gospodăria ştiu că n’o să i-o conduci tu ...“ „Măi Ghiţă, zău nu te supăra. Poate să ai
Ghiţă privia aiurit, în gol.
tu dreptate. Dacă crezi că e mai bine, du-te;
„Aşa-i ori ba? dar eu, în locui tăă, odată cu capul nu m’aş
— lan spune-mi, de cîţî ani erai tu, Ioane, duce."
cînd a murit tatăl-tău, începu el, cu ocol. Şi pînă cătră miezul nopţii cei doi prietini
— Eram micuţ de tot; nici nu-1 cunoşteam. se capacitau împrumutat, cînd mai în glumă, cînd
— Ei bine, şi ce-aî zice, dacă într’o bună mai înduioşaţi.
dimineaţă te-ai pomeni, că mamă-ta se mărită „Că vezi, mă, şi bătrînu-tău are dreptate. Ce
din nou? vrei tu, să-i risipiască averea găzdoaia şi slu­
— Eu?... Adică... iartă-mă, Ghiţă, dar com­ gile? Şi azi-mîne, cine-1 grijeşte la bătrîneţe,
paraţia ta nu prinde. cînd feciorii lui s’au risipit care ’n cătrăQ, ca
— Ba prinde, zău. Spune numai, ce-ai zice? puii potîrnichii?
— Eu? Ce să zic? Din capul locului aşa — Ştiu, ştiu ... astea toate sînt adevărate,
ceva nici nu-mi pot închipui. dar totuş, cum are să vină străina aceea să
— Vezi, aşa ziceam şi eu. Pe urmă, cînd doarmă în patul mamii, să mînînce cu noi la
m’am convins, că totuş e adevărat, stain năuc masă... şi cum vin eu, auzi mă, cum vin eu
şi nu mai ştiam de capul meu. Un lucru ştiam să-î zic la venitura aceea: mamă ?
hotărît, că la nuntă nu mă duc, nici să mă — Vezi, pentru asta ziceam eu, să nu te duci
omoare. la nuntă. Acum o să ţi se pară lucrul cu totul
— Şi acum, pentruce te duci? neobicinuit, revoltător chiar. O să observe chiar
— Mă duc... ştiu eu, par’că nu merg în­ tatăl-tău turburarea asta. Şi o să strici tot che­
sumi, ci altcineva mă duce, ori altceva, cum vrei. ful nunţii cu mutra ta de filozof speriat şi ne­