Page 14 - 1905-22

Nrul 22, 1905. LUCEAFĂRUL 473

norocit... De aceea zi, eu, rămîî aci. Piuă la în sara dintîî, pretextind oboseală, se culcă
vară, o să te împac cu gîndul realităţii şi n’o din vreme. Auzia zgomot nedesluşit din odăile
săifiî un spine în această căsnicie, încheiată de vecine, şoapte, paşi, scîrţăit şi trîntit de uşi,
bună samă mal mult sub imboldul minţii şi al zurăit de tacîmurl: preludiile serbării de mine.
necesităţii decît sub stârnirile romantice ale unei Nervos se ridica din cînd în cînd, sucind ţigară
dragoştl întîrziate. Vremea le împacă toate; fe­ după ţigară, zvîrcolindu-se în aşternutul lui de
ricit n’aî să mal fi în casa părintească, asta e flăcări.
sigur. Dar poţi să-ţi faci cu vremea măcar to­ ... Ca de un vis nebulos îşi aduce aminte
lerabilă situaţia ta acolo." de clipa, cînd s’a întîlnit cu — ea. Putea avea
Ghiţă tăcea încruntat, strîngînd cu dinţii ţi­ vre-o treizeci, treizecî-şi-cind de ani, înaltă,
gara. binefăcută şi rumenă; abia în jurul ochilor,
„Nu sînt copil. Mă ştiu eu preface atîta scăpărători încă, mijiau creţele fine ale poto­
samă, ca să nu supăr pe nimeni în clipe so­ lirii. El se plecă maşinal, să-I sărute mîna, ea
lemne. în cazul, cînd situaţia are să-mî fie in­ îl opri cu o strîngere de mină, îl îmbrăţişă şi
suportabilă, ce mai mare lucru. îţi trimit cîteva îl sărută pe frunte.
şire, să-mi dai o depeşă că sînt citat de ur­ „Ghiţă dragă, să ţii la rnamă-ta, cum eu
genţă la decan. am să ţiu la voi..."
— Bine ... în caz de nevoie dă o depeşă, Şi o podidiră lacrămile.
cu răspuns plătit ..." în faţa acestor lacrimi, el se simţi umilit;
erau menite sâ-i spele din suflet cea din urmă
11.
opintire.
Cînd trenul se puse în mişcare, Ghiţă avu Voia să spună şi el ceva, îngînă cîteva cu­
grozave clipe de părere de rău. vinte de complezanţă, fără să ştie ce spune.
De ce mergea el? Nu se putea ţinea oare în faţa oglinzii îşi potrivia clacul pe părul
nunta aceasta şi fără el ? Frăţiorul lui avea, ce frezat, zimbindu-şî cu încurajare.
e drept, lipsă de o mamă, dar el, ce lipsă avea Şi cu un gest aproape ştrengăresc zise bir­
el ? — Se vedea înstrăinîndu-se de căminul pă­ jarului :
rintesc, muncind cu zor în loc străin, purtînd „Mînă la doctoru."
pretutindeni, el singur, închisă în suflet, icoana La geam, perdeaua tremură uşor, cînd birja
sfîntă a celei ce nu mal este. se opri şi el coborî cu pas elastic, cu buche­
Se întinse obosit pe canapea, şi, în cadenţa tul în mînă.
monotonă a goanei vagoanelor, adurmi de-abia. Doctorul, un bărbat gras, îi eşi înainte, mu-
Cînd se trezi, se siinţia altul. strîndu-l, că nu-i cercetase mal dinainte.
De sigur, mare necuviinţă ar fi fost din parte-I „Să mă iertaţi, d-şoara Leana mal ales să
să refuze; şi mare necuviinţă ar fi şi dacă n’ar mă ierte, am sosit numai aseară şi eram sfîrşit
păstra, cu acest prilej, cea mal veselă atitudine. de oboseală."
Tatăl-său il aştepta la gară. Leana, cu zimbetul ei de regină-Iunonă, îl
Urcară în căruţă. Pe drumul de cîţiva chilo- întinse mîna.
metri, pînă să ajungă în sat, tatăl său începu, El se cutremură văzînd-o atît de desăvîrşită,
stîngacî, să-l introducă. îi era ruşine de tatăl cum n’o văzuse încă nici în visurile lui cele
său, cînd îl auzia pentru întîia oră vorbindu-i mai îndrăzneţe.
cu sfială. ÎI tăiă vorba, spunînd că îl înţelege Ochii ei negri scăpărau lumini diamantate...
pe deplin şi că pasul acesta este de mare fo­ Urcară în birje.
los, mal ales pentru fratele mal mititel, ajuns pe Şi ce-a mal fost pe urmă?
mîna servitoarelor. La biserică — o înghesuială şi o căldură,
Nu mal era el. felicitări şi rîsurî înfundate, şoapte tainice în
Vorbia aşa tle convingător, caşi cînd altul băncile de alături.
ar spune vorbele aceste. Se minuna şi el de cu­ Pe urmă, muzică şi masă întinsă şi toaste şi
minţenia lui. — vorbe...
Tot altul l-a suplinit şi a doua zi la nuntă El sta ca ipnotizat la stingă Leanei, poves­
şi-a treia zi, cînd s’a trezit buimăcit, pe la amiaz. tind în taină, electrizat de privirile ei de flăcări
Şi deaceea nu-şl aduce aminte de tot ce a şi de zimbetul ei ucigător. Din cînd în cînd ea
fost, decît fragmentar. Prin o sită deasă i se se pleca în spre el, întrebîndu-i.
strecoară amintirile acestei zile, caşi cînd toate „Ce-aî spus? Mal zi odată!"
aceste nu le-ar fi trăit aievea, ci le-ar fi citit Şi şuviţele el răsleţe îl atingeau atunci, ca tot
undeva, de mult, nu-şî mal aducea aminte, unde. atîtea sîrme electrice, pe faţă.
Pregătise denainte pe tatăl-său, că n’are să Doctorul nu-şî mai ridica ochii dela ei.
rămînă mult acasa, în caz că_ daraverile dela „Leană dragă, nu tot asculta de domnu
universitate l-ar chema mal în pripă. Ghiţă, că numai ce-ţl suceşte capu."