Page 16 - 1905-22
P. 16
Nrul 22, 1905. LUCEAFĂRUL 475
O liră fără sunet, un aer în mormînt popul Balint, distingîndu-se mai ales la Trîni-
Un vînt ce se întreabă : eu sunt, s’au eu nu sunt. poele şi la Rimeţî. Urmează apoi studiile în
(Pauză.) Blaj şi în Cluj, apoi academia de drepturi din
Cum m’am perduto, Doamne! Din junele de foc Sibiiu. în 64 face examenul de advocat în M.-
Pe care lumea largă nu-1 încăpea în loc Oşorheiiî, luînd parte în 65, ca deputat, în dietă
Ce-şî arunca în stele, în cer, în nor, în lună Transilvaniei. îşi deschide apoi cancelarie în
Dorinţa lui regală, visarea lui nebună, Abrud, trece în aceeaşi calitate la Alba-Iulia,
Azî vezi o umbră pală, un om fără putere, reîntorcîndu-se apoi la Abrud, unde rămîne
Ce de la moartea-avară un an, o zi maî cere. pînă la moarte. Entuziazmul tineresc l-a urmărit
Din mări cu munţi de viaţă sunt aruncat pe vad, în toţi paşii, făcîndu-l să urmăriască cu interes
Din ceruri de lumină m’am coborît în iad orî-ce manifestare de caracter românesc, luînd
Unde alerg cu spaimă nebun, bolnav, tăcut, parte activă la toate mişcările noastre maî însăm-
Cu fruntea înfierată ca îngerul căzut. naje. Deplîngem în moartea lui un stejar vigu
Să mă întorc?,.. Acuma?... Acum e prea tîrziu, ros din generaţia veche.
In inima mea stearpă nimic nu mai e viu *
Eu nu mai am voinţă, eu nu mai pot avea... Asociaţiunea pentru cultura poporului român
Eu am numai dorinţa pustie şi mişea din Maramurăş a binevoit să ne pună la dis
Ca să-mi petrec! Ce-mi pasă pe contul cui.
[Ei bine, poziţie tabloul din acest număr, al cărui ori
Eti voi petrece ’n lume făr’ a-mi păsa de nime. ginal l-a trimis Muzeului din Sibiiu. Tabloul cu
prinde pe fruntaşii ei din trecut şi de astăzi
Notă. Monologul acesta face parte din un început de tragedie
istorică a lui Eminescu. Subiectul e scos din viaţa lui Ştefan Vodă, şi cîteva vederi mai însemnate din acele părţi.
cel tînăr al Moldovei (1517—1527) Fragmentul poartă titlul M i r a Cu alt prilej sperăm că ne vom putea ocupa
după eroina cu acelaş nume, despre care însă se tratează foarte
puţin. Ştefan e reprezentat de autor ca un om „nestatornic, de-o beţie mai amănunţit cu activitatea binefăcătoare a
tristă, nobil în fundul inirnei, dar abrutizat prin pasiune; un mare acestei Asociaţiuni, care, poate ca nici una dintre
fond de grandoare; caracter melancolic; sangvinic; oacheş." Mira
avea să fie „o fată palidă şi lunatică, cu inima la început rece a surorile ei, are chemarea sfîntă şi grea să aprindă
unei virgine ce-a visat cerul. E personificarea unei rugăciuni melan
colice, care nu se ştie cum se rătăceşte pe pămint, cînd nimica din facla cultureî naţionale într’un colţ păriginit al
ea nu se pare a fi a pămintului." — Lucrarea, cită ne-a rămas, Îm Românismului. în timpul din urmă par’că şi ’n
preună cu schiţele ei, se păstrează în Mscrisele Academiei nr. 2253 aceste părţi se observă o desmorţire din le
şi se va tipări în volumul al doilea de scrieri postume („Teatru").
II. Ch. targia dureroasă de pînă acum, căci, sporadic
ce e drept, se mai aude cîte-un glas curios,
CRONICĂ. ispitind cetatea culturii româneşti cu cîte-o în
trebare după o revistă sau după o carte scrisă
f Matei Nicola. încă unul dinviguroşii ste în graiul Dragoşeştilor.
jarî aî pădurii neamului, s’a prăbuşit în neant, *
Matei Nicola
entuziastul Dl G. Dima din Braşov a primit dela Mi
tribun din ti nisterul Cultelor şi Instrucţiunii publice din Ro
nereţe, bă- mânia însărcinarea să-şî editeze operele com
trînul vene
rabil şi cu plete muzicale. Lucrarea întreagă, care cuprinde
greutate de vre-o 80 de compoziţii, va fi un volum de
astăzi,— s’a peste 590 pagini. *
dus şi el la
tovarăşii săi „Muza Română“ — rediviva.. Aflăm cu
de principii plăcere, că „Muza Română" singurul organ mu
şi de muncă zical ce l-am avut aici, o să reapară ci 1 Ia
ideală,— în
ceealaltă lu nuarie sub direcţia dlui lacob Mureşanu. Din
me. Născut acest prilej ne vom ocupa mai pe larg în nu
la 1829 în mărul proxim cu măiestrul Mureşanu, care a
Selicea, în avut amabilitatea a ne da pentru Luceafărul o
cepe studiile f Matei Nicola. parte frumoasă din composiţia „Mănăstirea Ar
gimnaziale la Cluj unde îl ajunseră evenimen geşului 11 : „Visul lui Manole“.
tele anilor 1848 9. Tînărul student şi intră
ca tribun în prefectura lui „tata moş“, proto *
