Page 18 - 1905-22

4 7 7 LUCEAFĂRUL Nrul 22, .1905
dintre piesele de triumf ale şcoalei romantice, încă ficient pentru alcătuirea unui tablou sinoptic, în
se susţine numai prin calităţile din urmă. care se fixează particularităţile fonetice ale liinbei
Acţiunea se petrece în Spania la 1519. Emani, româneşti, nu e însă destul de bogat şi cu destulă
nobil proscris şi căpitan de haiduci, se iubeşte cu precisiune adunat pentru obţinerea unor rezultate
Dona Sol, nepoata şi mireasa bătrînuluî duce Don definitive, intenţiunea nici nu era aceasta; s’a ur­
Ruy Gomez de Silva. în frumoasa Donă e îndră­ mărit numai stabilirea în liniamente generale a
gostit şi regele Don Carlos. Rivalitatea dintre cei dialectelor cu toate variţiile lor fonetice.
trei amorezaţi alungă pe Emani şi pe Don Ruy Cercetările amănunţite şi făcute mai cu răgaz
într’o conjuraţie împotriva regelui. Acesta, cînd e din viitor sînt chemate să completeze şi să desă-
ales de împărat al Germaniei, sub numele de Ca- vîrşiască opera începută de dl Weigand.
rol Quintul, iartă pe conjuraţi, renunţă la Dona Sol, Dl Dr. Iosif Popovici, care s’a specializat mai
pe care o dă lui Emani, iubitului ei. în noaptea ales în fonetica esperimentală, s’a hotărît să aducă
nunţii acestora vine Don Ruy şi-i sileşte pe amîndoi o nouă contribuţie acestor cercetări, în vederea
să se omoare, pe urmă se străpunge şi dînsul. cărora s’a înarmat cu cunoştinţele necesare timp
Acesta e cuprinsul pe scurt al acestei melodrame de 2ece ani, cercetind cursurile celor mai renumiţi
sentimentale, din care lăsăm să urmeze o parte pu­ profesori din străinătate. Primul volum din cerce­
ternică : monologul lui Don Carlos la mormîntul tările D-sale e cel din fruntea acestor şire, care
lui Carol-cel-mare. se ocupă cu dialectele Muntenilor şi Pădurenilor
... — O, cer! Să fii ’nceputul, din comitatul Hunedoarei, cari au mai fost studiate
odată de dl Weigand şi de dl Dr. Byhan. Autorul
Sus, în picioare, sigur, privind ’napoî trecutul; în transcrierea textelor eleminează balastul de
Să ai atîtea state din cari să-ţi alegi; semne grafice de pînă acuma, intrebuinţind carac­
Să fii tu cheia bolţii; să vezi sub tine regi, tere nouă numai acolo unde cele din scrierea
Pe capetele căror ştergi grelele-ţi sandale; obicinuită românească nu redau sunetul dialectal.
Sub regi, să vezi atîtea coroane feudale, Textele şi materialul de limbă din cartea de faţă
Dogi, cardinali, duci, principi, margravi şi alţi pitici; sînt foarte bogate şi foarte preţioase, chiar şi din
Apoi episcopî, preoţi, baroni şi toţi cei mici; punct de vedere folcloristic. Cîteva exemple :
Apoi, soldaţi... şi ’n fine, câtră sfîrşit, nor înu Păsărică cu cunună
De neguri, toana ’n fundul prăpâstieî, — poporul! Aş cînta sara pe lună,
— Poporul!... îmbulzeală, amestec, furnicar, Că inima mea nu-i bună,
Că-î legată cu curele,
Voci, zgomot, vaet, ţipăt, un tînguit amar, Mîncată de multe rele,
Ce, deşteptînd pămîntul, ajunge să ne pară, Şi-i mincată de dujman,
Cînd ne izbeşte-auzul, că-î sunet de fanfară. Ca drumu de bolovan,
Poporul!... Roi de-albine ; 'nalt turn bisericesc, îi mîncată de străini,
Ca drumu de boi bâtrînl.
Din care dau alarma, duşmani cînd năvălesc;
Stîlp gros, pe-al cărui umăr de secolî se-odihneşte Cîtu-î lumea şi Ardealu
Nu-i ficior ca Pădureanu,
Enorma piramidă ce ’n poli se sprijineşte;
Cînd se ’ncalţă el frumos
Talazuri vii, pe cari, cătră nemărginit, Şi-apucă pe deal in jos...
Se leagănă într’una; puteri de negrăit,
Ce schimbă din loc toate şi tronurile grele Obiecţiunî filologice nu vom face dluî Popovici,
fiindcă această ramură nu intră strict în coloanele
Le sgudue, întocmai ca nişte scăunele, —
acestei reviste; cu toate aceste unele etimologii ne
Aşa în cit toţi regii, învinşi şi îngroziţi, par riscate: Cerbăl Cer-băl, honos (rămăşiţă de
Spre cer ridică ochii. — Nu ’n sus! în jos priviţi!.. grîu) adus în legătură cu gonosz, numele Lucacî, Ijoc
Acest fragment e în măsură a da o probă şi de­ si Dani sînt deadreptul luate din ungureşte. Chestiu­
spre valoarea traducerii d-lui Lecca, care nu e fe­ nea numirilor de localitate precum şi partea etnică,
rită de greşeli de versificaţie şi de limbă. De ex: ni se par superficial tratate. Pe urmă susţinerea ipo­
„strîngînd pe caldu-î sîn amantul 11 sau „Aşa e că tezei dluî Hasdeu că Istrieniî sînt emigraţi din Banat
nu e-acum acasă ?“ etc. nu se poate râzima numai pe acel sunet vocalic ce
La „Teatrul Naţional" din Bucureşti aceasta piesă s’apropie de ungurescul a-, trebuesc alte argumente
s’a reprezentat încă în 1898. mai puternice pentru a se apăra o teorie cam zdrun­
cinată.
Iosif Popovicî, Rumănische Dialekte 1. Die Probabil că ’n volumul al 11-lea al Dialecte­
Dialekte der Munteni und Pădureţii im Hunya- lor, care va trata tocmai despre Istrieni, se va
der Komitat. Halle 1905. vorbi mai pe larg şi mai temeinic despre această
în anul trecut a apărut ultimul volum care în- ipoteză.
chee cercetările dialectologiee ale d-lui Dr. G. Dl Dr. Iosif Popovicî în primăvara acestui an, pe
Weigand (Die Dialekte der Bukovina und Bessara- baza lucrările dsale, a fost admis la universitatea din
biens. I. A. Barth, Leipzig 1904), făcute în curs Budapesta să-şi ţină lecţia de de inaugurare în limba
de şapte ani. Această lucrare îmbrăţişazâ pentru ungară, vorbind despre verbele auxiliare în dialectul
prima oră întreg teritorul locuit de Români, din istrian, iar acum de curînd a obţinut şi apro­
care s’au studiat graiul alor aproape 700 de co­ barea minist. ungar de Instrucţie pentru postul de
mune. Materialul adunat de dl Weigand a fost su­ docent universitar.