Page 3 - 1905-22
P. 3

. L U  C  E i F l R  U  l
                     REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
         ©------------  SUB DIRECŢIA («      . -=      --------------------- ©
                 Plor: ĂLEXĂNPRU CIURĂ, OCTĂUIĂN GOGĂ, OCTRUIĂN C. TASLAUĂNU.






                                                       ORICE REPRODUCERE OPRITA.



                                D  E  S P  Ă  R  Ţ  I R  E  . '

                      „Iar in schimb cu-averea toată,   Ce  mai  de  amintiri  îl  legau  de  această  stradă
                       Vr-un păpuc de curtezană
                      „O, te-admir progenitură   însufleţită  !  O  jale  mare  se  ridică  în  sufletul  tî­
                       De origină romană!“  nărului. Era cea din urmă zi a lui la Paris.
                               M. Eminescu.
                                           Trimis  aci  spre  a-şi  lua  doctoratul  în  drept,
                                         după  ce-şi  luase  licenţa  în  Bucureşti,  tinărul
        în  ziua  ceea  Mişu  Livaridi  se  sculă  pela  un­  Livaridi  văzu  ’ntr’o  bună  dimindaţă  că  cei  trei
      sprezece  —  oră  destul  de  timpurie,  prea  tim­  ani  în  cari  era  vorba  să-şi  ia  doctoratul  trecură
      purie  chiar  pentru  un  om  deprins  să  se  scoale   atît  de  repede  încît  el  n’avu  vreme  să  se  ho­
      totdeauna  la  două  sau  trei  oare  după  amiazî   tărască  a  pune  mîna  pe  carte.  Ticlui  cătră  cei
      —  şi  în  loc  să  stea  ca  pînă  acum  vreme  de   de-acasă  o  scrisoare  frumoasă  prin  care  le  spunea
      un  cias  la  oglindă,  se  îmbracă  repede,  îşîaprinse   că  a  avut  nenorocul  să  se  îmbolnăviască  toc­
      o  ţigare  şi  se  uită  în  jurul  lui  ca  un  om  pe   mai  cînd  era  să  se  prezinte  la  doctorat,  că  a
      care-1 năpădesc treburile.         zăcut  două  luni  înciieiete,  dar  n’a  vrut  să  le
        Se  duse  apoi  la  fereastră  şi  trase  perdelele   scrie  spre  a  nu-i  nelinişti  şi  pune  pe  drumuri,
      groase.  Strălucirea  zilei  năvăli  în  odaie,  veselă,   că  în  sfîrşit  acum  e  pe  deplin  întremat  şi-a  ’n-
      însufleţitoare ca un uriaş hohot de rîs dela soare.  ceput  iar  să  munciască,  înarmat  de  aceeaşi  ne­
        în  camera  tînărului,  foarte  prietenoasă  de  alt­  clintită  dorinţă,  de  a  se  ’ntoarce  ’n  ţară  doctor
      fel,  domnia  o  amarnică  neorînduială.  Jos,  pe   în  drept  dela  Paris.  Părinţii  i-aîi  scris  numai
      covor,  două  giamantane,  pline  burduf,  stau  pră­  decît,  că  nu  trebue  să  se  descurajeze  ci  să  ’n-
      vălite  pe  coaste;  pe  scaune  erau  fel  de  fel  de   veţe  liniştit  mai  departe,  cruţîndu-se  pe  cît  poate.
      cutii,  pe  canapea  străluciau  două  perechi  de   O  cheltuială  de  cîteva  mii  de  franci  mai  mult  „nu
      gliiete  de  lac  nouă-nouţe  puse  pe  calapoade   joacă rol la eî“.
      luxoase;  pe  masă  jobenul,  un  aparat  de  foto­  Şi  cel  de-al  patrulea  an  să  sfîrşi,  fără  ca
      grafie  şi  o  cutie  de  pălărie  de  damă  ascunsă   Livaridi  să  fi  luat  doctoratul.  Altă  scrisoare
      sub  un  jurnal;  într’un  colţ  era  un  cufăr  şi  lîngă   acasă,  alte  minciuni.  Arendaşul  avu  un  fior  prin
      el  cîtcva  cărţi  trîntite  clae  peste  grămadă  şi  aco­  inimă:
      perite  cu  un  strat  de  jurnale  franţuzeşti.  Tină-   —îmi  mînîncă  banii  pe-acolo  de  geaba,  mi  se
      rul  sună  şi  ceru  două  ouă  moi,  o  felie  de  co­  pare!
      zonac  şi  o  cafea  cu  lapte.  Apoi,  rămase  lîngă   Dar  Caliopi,  căreia  tînărul  îi  scria  din  Paris
      fereastra  de  unde  vedea  pînă  în  depărtare  strada   scrisori  „udate  cu  lacrimi  ferbinţi",  se  făcu  luntre
       frumoasă  şi  dreaptă  în  care  locuia.  Prin  mijlo­  şi  punte  şi  hotărî  pe  Jani  al  ei  să  mai  deslege
       cul  ei  şine  de  tramvaiu,  pe  trotuarele  largi  pomi   punga încă pentru un an, pentru cel din urmă.
       bătrîni  şi  pe  de  marginile  trotuarelor  cele  două   Anul  al  cincilea  trecu  par’  că  mai  repede.
       rînduri  de  case  înalte  cari  făceau  ca  un  fel  de   Tînărul  nostru  se  îngrijia  să  fie  totdeauna  ele­
       zăgaz  acestui  rîu  de  aer  prin  care  se  zbătea   gant  îmbrăcat  şi  uitase  de  mult  pentru  ce  ve­
       lumea în cumplita şi necontenita fierbere a vieţii.  nise  el  la  Paris.  Uneori  îsi  închipuia,  că  el  e
                                         un  mare  senior  din  acel  Orient  luminos,  un
        1  Fragment clin romanul „Două neamuri".  prinţ  bogat  care  are  bunul  gust  de-aşi  cheltui
   1   2   3   4   5   6   7   8