Page 13 - 1905-23-24
P. 13

Nrul 23 4, 1905            LUCEAFĂRUL                         493
                                   flDfl-KflLEH.

        Putere  năzdrăvană  ce-a  biruit  munţii,  Dunărea   faţa  verde,  in  care  sălăşluesc  spurcăciuni  şi
      străbate  în  vîrtejurî  înclieetura  Balcanilor  cu   germeni  de  boală.  In  dreapta  şi  stînga  galerii
      Carpaţiî.  De  o  parte  şi  de  alta  a  uriaşului  fuior  întunecoase,  pereţi  sparţi  şi  găuriţi,  chilii  umede
      de apă se înalţă coastele păduroase ale munţilor. In   şi  scunde,  surpături  de  cărămizi  şi  de  moloz.
      dreapta  peretele  pietros  se  ridică  chiar  din   Poteca  podită  cu  cărămizile  dărîmăturilor,  ri­
      marginea  apei,  lăsînd  de  abia  o  potecă  pe   dicată  cu  cîteva  urme  deasupra  mlaştinelor,
      urmele  vechiului  drum  ce-a  slujit  lui  Traia   pătrunde  pe  sub  bolţi  scunde  ;  în  păretele  uneia
      să-şi  aducă  din  Moesia  proviziuni  pentru  ar­  din  ele  o  inscripţie  cu  încîlcitele-i  slove,  săpate
      mată  ;  în  stingă  munţii,  mai  puţin  înalţi,  strîng,   în  marmoră,  va  fi  mărturisind  poate  de  vitejia
      între  ei  şi  valuri,  drumul  de  fer  şi  şoseaua  şi   de odinioară a acestui cuib de neînfrînţi.
      se  dau  într’o  parte  din  loc  în  loc,  pentru  a   Unele  dintre  încăperile  cetăţii  de  atunci  sînt
      lăsa  lărgime  unui  sat  ca  Verciorova,  unui  orăşel   locuinţe  nesănătoase  ale  urmaşilor,  care  nu
      ca Orşova.                         mai  stau  în  vrednicia  şi  puterea  strămoşilor  în-
        Pe  ţărmul  pietros  dintre  Orşova  şi  Vercio­  viforaţî.  Unde  a  rămas  un  loc  deschis  din
      rova  e  o  schelă  pentru  luntri,  la  care  te  duce   dărîmături,  au  clădit  cîte  o  căsuţă  joasă,  cu
      o  potecuţă  ce  se  răzneşte  de  şosea.  Sub  umbra   ferestrele  mici,  prăvălioare  şi  barace  ce  se  spri­
      rară  a  cîtorva  carpeni  şi  pruni  ciongăroşî  jină şi se pitulă printre ruine.
      odihnesc  în  orientalul  lor  farniente  cinci  şease   Înăuntru  fiecăreia  acelaşi  rost,  aceleaşi  măr­
      turci.  Au  haine  largi  cu  culorile  şterse,  cei   furi  pentru  cercetători  streini,  pe  care-i  atrage
      tineri  poartă  fes,  cei  mai  în  vîrstă  turban:   mereu  raritatea  şi  pitorescul  acestui  colţ.  Rahat
      murdari şi  trenţăroşi, de abia se mişcă cîte unul,   oriental,  aşezat  sub  clopote  de  sticlă;  în  ferea­
      biruind  cu  greutate  căldura  verii  şi  lenea  ce-l   stra  ce  slujeşte  drept  vitrină  fel  de  fel  de
      stăpîneşte;  numai  un  moşniag,  răznit  de  o   nimicuri,  pe  care  călătorii  ţin  să  le  ducă  cu  ei
      parte,  împleteşte  la  o  plasă  pentru  peşte.  Mînu-   drept  amintire:  ţigarete,  ciubuce,  ceşti,  păhă­
      eşte  cu  o  dibăcie  nervoasă  ciocănaşele  de  îm­  ruţe,  cărţi  poştale  ilustrate  ;  în  mijloc  o  masă
      pletit  şi  barba-i  albă,  turbanu-i  lat,  privirea   drept  tarabă,  pe  care  stă  dezvălită  o  pală  mare
      neobicnuită  şi  uşoara  mişcare  a  buzelor  fac   de  tutun,  în  fire  lungi  şi  galbene  ca  borangicul,
      din el un derviş inspirat.         iar  în  rafturile  de  pe  pereţi  hîrtie  de  ţigară  şi
        Legate  de  pari  înfipţi  în  ţărm,  cu  prora  spri­  cutii  cu  ţigări  de  toate  formele  şi  calităţile,  de
      jinită  pe  prundiş,  luntrele  se  mişcă  în  legănări   la  cea  mai  inferioară  fabricaţie  bulgărească
      molatece.                          pînă la havanele marilor fumători.
        Ostrovul  stă  înţepenit  în  mijlocul  Dunării,   Stăpînii  stau  pe  pragul  prăvăliilor  şi  te  pof­
      înconjurat  de  meterezurile  lui  de  cărămidă   tesc  cu  înclinări  plecate  şi  cu  vorbe  dulci.
      zmăcinată.  Pe  roşul  unui  perete  mal  puţin  ru­  Şi  dupăce  ai  spus  multora:  „Cînd  m’oî  în­
      inat  stă  scris  cu  litere  mari:  Ada-Kaleh.  Tre­  toarce  ...  mai  pe  urmă,“  trebue  să  intri  în
      cătorul  pe  şosea  e  repede  poftit  în  cele  patru-   sfîrşit  în  una  dintre  ele  şi  stăpînul  te  slujeşte  cu
      cinci  limbi  ale  popoarelor  vecine,  rostite  cu   ţigări,  cu  rahat  şi  cu  cafea  turcească,  despre
      accent  străin  şi  cuvinte  pocite,  să  se  urce  în   care se spune că nicăiri nu e mai bună.
      cutare ori în cutare luntre.        Sînt  printre  ei  oameni  care  au  apucat  tim­
        Te  urci  într’una  şi  Turcul,  vîslind  din  greu   puri  bune  şi  care  acuma,  înstăriţi,  se  bucură
      cu  două  lopeţî,  te  duce  spre  colţul  acesta  de   de  rodul  muncii  de  altădată.  Vezi  pe  la  cîte
      viaţă  orientală,  în  mijlocul  unei  lumi  pe  care  o  masă  cîte  un  bătrîn  neobicnuit  de  voinic,  cu
      noile condiţii de viaţă au prefăcut-o cu totul.  barba  albă,  ce-i  cade  în  şuviţe  pe  piept,  cu
        Insula  întreagă  e  ruina  prăpădită  a  unui   turban  lat,  ochii  mari  şi  ieşiţi  din  orbite,
      labirint.  Treci  pe  sub  trei  rîndurî  de  ziduri  de   roşii  dar  liniştiţi,  cu  trăsăturile  feţii  aspre,  stînd
      apărare,  între  care  vor  fi  fost  canale  cu  scur­  învăluit  în  hainele  lui  largi  şi  fumînd  cu  o
      geri  regulate  odată,  acum  mocirle  negre  cu  gravitate  deosebită  din  o  mare  nerghelea  de
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18