Page 16 - 1905-23-24

496 LUCEAFĂRUL Nrul 23- 4, 1905.
pune dricul meu la dispoziţie, dricul ia care marine noi. Dar nu cred ca aceste să fie toate
eram abonat cu anul, pentru a putea servi prie­ adevărate.
tenii met mai prompt. La un moment, vîntul, schimbîndu-se, ne-a dus,
în fond, însă, eram bucuros; speram să mă mai mult pe sus, în cîteva minute pînă lîngă
întorc de astă-dată bogat, sau dacă nu, cel Peştera lalomicioara, şi aci, ca şi cînd şi-ar fi
puţin cu un cîştig enorm, căci- aveam mulţi făcut datoria, a încetat brusc. Cînd să ne bu­
fricoşi în caravana mea. curăm de serviciul ce ni s’a făcut de cătră
Dela aceştia nădăjduiam mult: ştiam că Efo­ buna madam Natura, auzim dela Peşteră nişte
ria plătia cu metrul cub ori ce prăpastie astu­ ţipete oribile.
pată, în parte, sau in întregime, şi credeam să Privim prin ochiane şi ce vedem? Sfinţii
umplu cel puţin trei sau patru prăpăstii cu ju­ părinţi dela Peşteră, înarmaţi cu topoare, cu
mătate din Caravană. ciomege, cu bolovani, se luptafi împotriva unei
Şi cu gîndul acesta am luat-o prin cele mai fiare grozave care ameninţa să-î mînînce.
afurisite locuri. Dar, înzadar, se vede că eu Se rugau bieţii la Dumnezeu şi ţipau după
călcasem cu stîngul cîud pornisem de-acasă. ajutor:
Cum treceam pe lîngă o prăpastie care merita — Săriţi, lume, că ne înănîncă, săriţi că ne
să fie astupată, sau măcar privită, cucoanele prăpădeşte dihania. Săriţi! nu ne lăsaţi!
şi domnişoarele ţipau să le iau prăpastia din Închipuie-ţî, Kamembertul se războia cu nişte
drum că le vine ameţeală, că li-e frică, şi cîte sfinţi părinţi mascaţi, ca să intre în curtea Mă­
alte lucruri nepoetice, în loc să cadă în extaz năstirii şi bieţii oameni, fiindcă nu mai văzu­
şi în neant; adică s’o porniască la vale fără seră aşa o lighioană, crezînd că o să fie distruşi
atîtea fasoane. împreună cu Peştera, se luptau din răsputeri
să-şi apere viaţa şi ce mai aveau pe de lături.
Pînă am eşit din pădure ca să o apucăm
spre „Vîrful cu Dor“, eu n’am avut nici o bu­ Cînd ne punem noi caii în galop într’acolo,
curie mai deosebită, afară de cîteva momente, se face o tăcere bruscă, şi, ca la vre-o trei
cînd o domnişoară, rostogolindu-se de pe cal, sute de metri, auzim o clefăitură de fălci.
o pornise înspre prăpastie. Dar bucuria mea îngroziţi, noi, cari ştiam de ce era în stare
n’a ţinut mult, căci un zăpăcit de tînăr, care Kamembertul nostru, o rupem la fugă, să mai
făcea curte domnişoarei, s’a repezit după ea şi scăpăm măcar pe vre-unul din sfinţii părinţi ca
a oprit-o în drum, tocmai cînd credeam că o să fie cine să ne ţină luminarea în Peşteră.
să cîştig, pe urma ei, cel puţin o mie de lei, Dar cînd sosim, rămînem consternaţi de cele ce
socotind a cîte zece lei metrul cub de fată. zărim : Kamembertul mîncase pe bieţii... pardon,
Lîngă „Vîrful cu Dor“, eram să ne aşezăm Sfinţii părinţi mîncaseră pe bietul Kamembert.
la masă, dar cînd să deschidem desagii cu me­ Cum ne-au zărit apărătorii Peşterii, ne-au în­
rinde, a sărit ceva, ca o lighioană, dintre mîncări trebat dacă nu cumva mai vine vre-o dihanie
şi-a rupt-o lajugă spre Peşteră. de-acestea, că „mult e bună şi gustoasă"...
Era afurisitul de Kamembert: i se păruse că Noi eram gata să rîdem, dar cînd ne-am
umblam prea încet, şi acuma o zbughize la apropiat mai mult şi-am văzut în ce hal de
deal în sus, singur. Cîţiva din noi s’au luat necurăţenie erau sfinţii părinţi, abia atunci
călări după .el,, să-l prindă; căci am fi econo­ ne-am explicat de ce s’a apărat atît de eroic
misit un cal dacă reuşa vreunul să-l încalece; bietul răposat: numai groaza, de-a fi mîncat
dar în van, căci toate sforţările au fost zadarnice. de ei, îi dăduse atîta putere de rezistenţă; şi
Caii cei mai buni au fost biruiţi la iuţeală de el murise mai mult sufocat, fiindcă mirosul lor
conglomeratul acesta alergător. Par’că era în întrecea cu trei sute la sută pe al său...
automobil aşa fugea, trăzni-l-ar sfintu Mie. Cîtorva cucoane le-a venit rău cînd au vă­
Pînă sa ne_venim în fire din uimirea ce ne-a zut extrema lipsă de curăţenie şi îngrijire dela
produs dezerţiunea_aceasta, ne apucă un vifor Peşteră.
extraviolent, care îmi umplu pentru cîteva clipe Noî.întîi.am crezut, că fiecare din călugări
inima de noi speranţe. însă din păcate vijelia are cîte o mască pe obraz, în realitate însă
care s’a dezlănţuit n’a. luat decît^ vre-o patru erau straturi; antidiluviane, probabil din epoca
pălării de dame şi toate pălăriiîe bărbăteşti, terţiară, dacă; nu secundară, straturi de diverse
ducîndu-le gratis pînă'în Sinaia şi de-acolo în compoziţii geologice.
Prahova. Spun unii, cari? au călătorit, că au Se crede, în genere, că diluviul a fost dat
văzut aceste pălării duse în jos pe Dunăre şi de D-zeu^pentru ca să-i mai spele, dar cînd,
pe.Marea Neagră; iar alţii afirmă că le-au_vă- după patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi de
zut trecînd din Marea ^Mediterană în_ Oceanul ploaie şi înec, Preasfîntul a văzut că nu reu­
Atlantic, şi că englezii, la Gibraltar, au tras cu şeşte nici măcar să moaie un strat de pe obra-
tunurile asupra lor, bănuind că sînt nişte sub­ zele acestea, şi-a făcuţ socoteala cam astfel: