Page 22 - 1905-23-24

502 LUCEAFÂRUL Nrul 23-4, 1905.
Atunci, conform Apelului semnat de cîţiva (Coşbuc, Goga) în cărţile tipărite în zilele
fruntaşi al partidului naţional, va apărea aici în noastre o regăsim aşa de schimonosită, în cît
Budapesta un mare ziar de zi redactat de cel e aproape de nerecunoscut. Drept pildă cităm:
mal de seamă scriitori aî noştri şi care va fi „fetele împăraţilor silit între damele Tale de
chemat să scutiască pe deplin obştea româ­ onoare, Doamne!"
nească să mal ocrotească la casă ziare străine. Etn. G â r l e a n u - E t n i l g a r : Bătrînii, schiţe din
Nădăjduim că în faţa acestui fapt împlinit viaţa boerilor moldoveni, Bucureşti, Minerva 19u6, pp.
vor amuţi toate ambiţiile locale de-a mal spori 250, preţul L. 150.
N. N. B
e l d i c e a n u : Chipuri dela Mahala, Bucu­
ziaristica noastră cu organe de prisos. reşti, Minerva, 1905. pp. 203, preţul L. 1-50.
E datoria tuturor celor luminaţi şi celor buni
Institutul de editură Minerva ne-a făcut în săptămînile
să s’adune fără preget în jurul acelora cari pre­ din urmă o mulţime de surprize din cele mai frumoase
zintă toate garanţiile morale şi materiale pentru prin editerea scrierilor pleadei de autori tineri cari ho­
o strălucită izbindă.
tărăsc curentul sănătos ce stăpîneşte literatura noastră
Concurs. Dl C. I. fstrati, comisarul gene­ de azi.
ral al Exposiţiel româneşti din Bucureşti, pu­ Recomandăm cetitorilor noştri astăzi volumele celor
blică următoarele premii: doi moldoveni: dl Emil Gârleanu, harnicul sublocote­
Premiul I Lei 150 nent în armata română, care sub pseudonimul Emilgar
„ II „ 100 e cunoscut celor ce urmăresc frumoasa revistă bărlă-
Hi „ 50 deană : „Făt frumos," a cărei suflet e, — şi dl N. Beldi-
pentru adunarea datelor relative la modul după ceauu, fiul poetului cu acelaş nume.
care sătencile văpsesc linurile de bumbac, cî- Amîndoi s’afl specializat in volumele citate mai sus
nepă, in şi altele. Deasemenea modul cum în cîte-o direcţie, descriind fiecare cîte un colţ de viaţă
văpsesc ouăle şi florile caselor; aluaturile, vinul, românească. Cel dintîi a aprofundat cu mai mult succes
rachiurile, precum şi cum îşi pregătesc sulima- viaţa boerimei moldovene, care azi se stinge, decît al
nuriie pentru faţă; instrumentele cu cari se ser­ doilea traiul din mahalalele oraşelor româneşti. Nu se
vesc pentru aceasta şi orice alte însemnări. poate contesta dluî Beldiceanu nici spiritul de obser­
Pe lîngă descrierea de mal sus, făcută în vaţie destul de ager, nici talentul de a înjgheba o po­
mod citeţ, concurenţii vor trimite fire d? lină, vestire în jurul unui conflict sau "a unei întîmplări,
mătase, etc., diferit văpsite, bucăţele de ţesături dar nota sa originală e prea puţin marcantă şi se pierde
sau alte obiecte zugrăvite, ouă încondeiate, etc., uneori sub influinţa covârşitoare a măestrilor săi. Dl
precum şi rădăcinile, florile, lugeril (tulpinele), Basarabescu a arătat prin „Nuvele'e" sale că viaţa
frunzele sau cojile şi unele instrumente ce clasei celor mici, cari sînt numai spoiţi cu cultură eu­
întrebuinţează. ropeană, mai poate da multe subiecte celui ce se apro­
Data concursului: 1 Septembre v. 1903. pie de ea, după marele Caragiale. Dar părţile nouă pe
cari a ştiut să le descopere dl Basarabescu, nu le găsim
descoperite decît rare-ori la dl Beldiceanu, care repetă
prea adeseori întorsăturile cuvintelor străine ale acestor
mahalagii, a căror limbagiu ne e cunoscut din „Noaptea
furtunoasă" şi din „Scrisoarea pierdută." Mai multă
originalitate întrunindu-se cu calităţile incontestabile de
bun povestitor, vor asigura dlui Beldiceanu un succes
mai mare.
Dl Gârleanu se apropie în felul cum povesteşte de
dl Brătescu-Voineşti. Eroii schiţelor sale nu sînt oameni
puternici, capabili de acţiuni zguduitoare; el nu caută
conflicte interesante, ci se apropie cu dragoste de acei
DĂRI DE SAMĂŞIN0TITE BIBLIOGRAFICE oameni slabi, dar buni şi cinstiţi, cari se sting azi unul
cîte-unul, neputînd ţinea piept cu curentele nouă, cari
Domnul Onisifor Ghibu a scos şi în broşură cer tărie în luptă şi viclenie în viaţă. Tragicul acestei
separată studiul său „Limba nouălor cărţi bise­ clase de oameni nu ne zguduie, ci ne înduioşează. Şi
riceşti", publicat mal întîî în ziarul „Telegraful chiar nota aceasta duioasă stăpineşte volumul. Ea i-a
Român". fost dată autorului de iubirea ce-o păstrează pentru
In cele 102 pagini ale acestui studiu, lucrat eroii sei. Prin descrieri nepretenţioase, prin povestiri
cu multă pricepere şi sîrguinţă, ni se arată mon- aproape fără de acţiune a ştiut însă să ne zugrăviască
struositâţiie de limbă din publicaţiile bisericeşti nişte icoane, cari ne atrag, din cari se degajază atîta
editate de sf. Sinod din Bucureşti. Frumoasa nobleţe sufletească, îneît ne cîştigă dela început sim­
limbă bisericească din bătrînl, care astăzi îm­ patiile pentru acei bătrînî rămaşi copii şi sub cununa
prumută cele mat alese podoabe chiar şi poeziei, lor de păr alb. Schiţele aceste îţi fac bine cînd le ci-