Page 10 - 1906-01

Nrul 1, 1906. LUCEAFĂRUL 17

O. Smighelschi: Incepătoriile.
— dar toţi simţiau că tinereţa ei, că dragostea, Toţi stăteau neclintiţi. Şi deodată cea din
că viaţa ce venia încet-încet cu fioroase bucu­ urmă clipă a anului, uşor, căzu în veşnicie.
rii şi dureri îi cutremurase sufletul. Iar fata plîngea pentru clipa următoare ce
Şi în tăcerea adîncă ciasornicul de pe co­ izvorise din necunoscut, şi pentru dragostea
moda veche din umbră, începu rar, abia simţit, care-i umplea sufletul cu bucuria vieţii: plîngea
să însemne miezul nopţii, cu vibrări dulci, ce c’un zîrnbet nehotărît, pe cînd preotul privia pe
veniau ca din adîncimea altei lumi. gîndurî cum ochii tuturora se umeziau de lacrimi.
Mihail Sadoveanu.

STRĂIN iţi pare...
Străin iţi pare pînă şi plitmil tău acum ... De ele şi de toate, c’ajungi de nu mai ştii
Rămii aşa ca omu, ce-a rătăcit din drum, Nici cine plinge ’n taina cărărilor pustii
Şi nu fi-ai mai şti spune de unde-ai fost plecat, Cînd te ’nspăimîntă marea cu plînsu-i sbuciumat,
Nici unde-ai vrea anume s’ajungi, că nu te-abat De te ’nfiori zmerită ca după un păcat------------------- —
Din drum ca altă dată mustrări, nici dor, şi nici
Nu ai anume-o rugă cînd ochii ţi-i ridici-------------------------
O, nu te mustre morţii, nici viii tăi uitaţi,
l-albastru sus, şi-albastră e marea jos, şi-fi laşi
Ar fi păcat o vină în plînsul tău să cafi.
Privirile în lacrămi spre zări, dar cei rămaşi
Căci clipa ’n care-un suflet atins-a greul chin
In urma ta acolo, nu vin şi nici nu-i chemi, Să-şi simtă pin' şi plînsul din ochii lui străin,
Ca ’n alte dăfi, — acuma de doru lor te temi, De-ajunsu-i să-i sfinfiască prinosul de simţiri —
Că sînt morminte-acolo ce partea lor şi-o cer Chiar de-ar avea în urmă-I un veac de rătăciri.
Din plînsul tău, şi dorul de astăzi fi-i stingher
Brăila. Fatma.