Page 18 - 1906-01

LUCE1FKRUL
A*
REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
©- — ===fr SUB DIRECŢIA (r-^- — ■■=
Plor: ALEXANPRU CIURA, OCTAUIAN GOGA, OCTAVIAN C. TASLAURNU.

ORlCE REPRODUCERE OPRITA.

I. PICTURA BISERICEASCA PESTE TOT.

în legea vechie, mozaică, nu erau în uz icoa­ lese numai de cătră creştinii iniţiaţi. Aşa d. e.
nele religioase; cel mult cîte-un „serafim" sau Tatăl era înfăţişat prin un nor, flăcări de
doi, cu aripile ’ntinse atîrnau în sfînta-sfintelor foc, o mină liberă, sau învăluită de un nor,
din sinagogele mai de frunte, precum d. e. în un ochiu, cuprins în aureolă triunghiulară, un
templul lui Solomon, spre a ilustra încîtva zisa tron etc. Fiul era reprezentat prin un peşte,
scripturii „că D-zeu locueşte intre serafimi prin un miel, o cruce etc.
Erau atît de dese cazurile de idololatrie şi erau Duhul sfînt are şi azi ca simbol: limbi de
mult seducătoare şi exemplele popoarelor pă- foc, riuri de foc, un porumb alb etc. S-ta
gîne, încît legiuitorii vechi evitau orice moment Treime se înfăţişa prin 3 inele, înzălate la
care ar putea seduce pe unii nepricepuţi, să olaltă; cei 12 apostoli cu 12 miei etc. etc.
cadă în rătăcirea idololatriei'). Numai cu timpul, — generalisîndu-se ade­
Biserica creştină a admis nu tocmai la în­ vărul, exprimat mai tîrziu atît de nimerit prin
ceputul erei sale cultul icoanelor. Conducătorii loan Damascenul, că privind o icoană stîntă:
ei s’au convins, că icoanele, chiar simple fiind, „ne închinăm nu materiei, ci Aceluia, pe care-1
— în temeiul principiului pedagogic al intui- reprezintă, întocmai precum ne închinăm, nu
ţiuniî — contribue în măsură foarte însemnată materiei, din care-i compusă crucea ori cartea
la educarea religioasă a omenimei; că au în- evangheliei, ci adevărurilor, pe cari le exprimă" —
rîurire mare şi asupra analfabeţilor, cari nu pot s’a lăţit tot mai mult pictura bisericească, des-
citi cărţile sfinte; de-aceea un sfînt-părinte şi voltîndu-se întru atîta, încît a devenit o ade­
numeşte icoanele „biblia analfabeţilor“. Iară vărată podoabă a caselor lui Dumnezeu. Icoanele
cu cît icoanele devin mai artistice, cu atît in- sfinţite silit deci numai nişte mijloace pentru
fluinţează mai favorabil asupra privitorilor, înăl- reamintirea sfinţilor şi a lăudatelor lor fapte şi
ţîndu-i în sfere ideale. jertfe, pe cari — în urma educaţiuniî religioase
în primele veacuri însă şi ’n biserica creştină, şi a predicelor preoţeşti — trebue să le cu­
care sta sub influenţa legei vechi, era ne­ noaştem.
cunoscută înfăţişarea feţelor d-zeeşti în forme
//. Pictura bizantină şi pictura apusană.
de figuri omeneşti. Pictura bisericească constă
mai mult numai din anumite simboale, înţe- întins fiind creştinismul peste întreg pămîntul,
pictura bisericească nu putea să-şi păstreze pe
') Asemenea rătăciri au obvenit chiar şi ’n viaţa cre­ veci uniformitatea, ci s’a desvoltat sub înrîuri-
ştină, tntrucit unil râdeau coloarea de pe icoane, spre rea locului şi a inclinaţiunilor diferitelor po­
a o amesteca cu vinul dela s-ta cuminecătură; alţii luaţi
icoanele de naşi, iară alţii făceau altfel de abuzuri. poare, cari au cultivat-o, formîndu-se astfel mai

*** “ lectura